Undă verde pentru reducerea numărului de secretari de stat la 54
O reducere de fațadă: câțiva secretari de stat sacrificați, dar excepțiile marchează
Coaliția guvernamentală promite reducerea numărului secretarilor de stat de la 120 la 54. Un pas aparent decisiv, dar ascunde mai mult decât se vede la suprafață. Ordonanța este departe de a fi gata, aflându-se doar în analiză, fără toate avizele necesare. Însă, în loc să sugereze o reformă adevărată, manevra lasă loc de interpretări: ministerele „mici” rămân cu doi secretari de stat, iar „mari”, cu patru, dar Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene sfidează și păstrează cinci. Poate surprinzător? Mai degrabă obișnuit în peisajul politic românesc.
Deși documentul susține că urgența adoptării ar afecta guvernarea dacă întârzie, fără măsuri reale, când vorbim de reformă, acțiunea rămâne un spectacol. Ministere esențiale și instituții precum ASF, ANRE sau ANCOM, celebre pentru salariile exorbitante, nu vor vedea nicio reformă până în 2028. Motivul? Frica guvernului că se va ajunge în instanță înainte de următorul mandat. Este reformă aceasta? Sau mai bine spus, un act de protejare a privilegiilor funcționarilor bine înfipți în sistem?
ASF, ANRE și ANCOM: simboluri de nepăsare și lux financiar
În mijlocul acestei tentative de reformă aparent radicală, cele mai puternice instituții scapă neatacate. ASF, ANRE și ANCOM nu doar că rămân neatinse, dar perpetuează ideea că schimbarea în România este selectivă. Salariile de zeci de mii de euro din aceste instituții sunt imune la orice tam-tam politic. De ce? Pentru că cei care ar putea tăia din acest lux se tem mai mult de procese decât de furia opiniei publice. Politicienii se ascund în umbra acestei strategii jalnice, în timp ce privilegiații sistemului își numără banii fără griji.
Ce ilustrează această abordare? Un guvern incapabil să-și reformeze propriile practici de lux și un sistem blocat în nepăsare cronică. Este mai puțin o reformă și mai mult o păcăleală ambalată atent pentru ochii cetățenilor.
Un spectacol de sacrificii controlate
Decizia de a reduce „pe hârtie” numărul secretarilor de stat pare o manevră disperată pentru a câștiga capital politic, dar limitele acestei măsuri se văd imediat. Excepțiile bine planificate arată că rotativa reformei se învârte doar acolo unde e convenabil, fără să atingă realitățile dureroase din structurile de stat. În loc de reducerea cheltuielilor, obținem o redistribuire calculată a influenței politice, o piesă de teatru menită să ostoiască furia populară pentru o perioadă scurtă.
Guvernul, deși aflat sub presiunea unei imagini jenante, mimează schimbarea fără a deranja structurile bine înrădăcinate. Nici măcar nu încearcă să mascheze faptul că această reducere este negociată de la un capăt la altul pentru a proteja interesele personale și politice.
O măsură care spune mai mult decât vrea
Redimensionarea numărului de funcționari superiori este prezentată drept o victorie, dar realitatea este mai degrabă sumbră. Aceasta nu este decât o confirmare că adevăratele probleme nu sunt atinse, iar sistemul rămâne o mâzgă opacă și impenetrabilă. Cu fiecare astfel de decizie, guvernul nu face decât să demonstreze cât de puțin este dispus să riște pentru un bine colectiv și cât valorează protecția privilegiilor într-un sistem găurit de propriile sale contradicții.
