UN DOSAR CARE NU EXISTA: POVESTEA OMULUI CARE A STIUT TOT SI NU A SPUS NIMIC NICIODATA

Exista, in fiecare institutie corupta, un personaj care nu este niciodata eroul si niciodata principalul vinovat, dar fara de care nimic nu ar fi functionat. El nu da ordinele. Nu semneaza rechizitoriile. Nu apare in inregistrari cu fraze spectaculoase despre „sa le intre frica”. El este cel care face — cel care executa, care stie, care mentine, care transmite. In poveste, el este intotdeauna al doilea plan. In practica, el este esential.

La DNA Oradea, in perioada 2014-2019, Traian Surducan a jucat exact acest rol. Nu el a construit sistemul. Nu el a promovat protejeii. Nu el a semnat ordonantele. Dar el a facut urmarirea penala concreta. El a luat declaratiile. El a executat mandatele. El a mentinut contactul cu ofiterii SRI. El a stiut ce promisiuni se faceau denuntatorilor, pentru ca el, uneori, le facea.

2012: Romocea si informatia care nu trebuia sa circule

Povestea incepe — sau, mai bine spus, o fereastra in ea se deschide — in 2012, cu o conversatie dintre Ciprian Man si Ionel Morar Romocea, infractorul transformat in denuntator. Romocea ii transmite lui Man Ciprian o informatie primita de la sotia sa, care la randul ei il citase pe Surducan: ca intr-un dosar anume, la Curtea de Apel Oradea, „categoric nu se face nimic absolut”.

Aceasta conversatie nu va fi cunoscuta publicului pana in mai 2024, cand Evenimentul Zilei o va publica dintr-o serie de inregistrari realizate la inceputul anului 2012. Doisprezece ani. Jumatate din timpul in care oamenii la care se refera inregistrarea — Man, Romocea, Surducan — si-au continuat sau si-au incheiat activitatile, fara ca aceasta informatie sa fie publica.

Ce spune inregistrarea, in esenta: un ofiter de politie judiciara al DNA Oradea transmitea informatii despre mersul dosarelor catre persoane implicate in acele dosare, pe canale informale, prin denuntatorul pe care institutia il folosea ca instrument. Nu e doar o incalcare de confidentialitate. E o inversare a rolurilor: cel care ar trebui sa fie anchetatorul impersonal devine parte din circuitul de informatii al celui anchetat.

Man Ciprian

2015: Dosarul Kiss si promisiunea de la restaurant

In 2015, DNA Oradea retine pe Alexandru Kiss, fostul presedinte al CJ Bihor, si pe mai multi coinculpati. Dosarul — instrumentat de Muntean si Surducan — se va dovedi, in final, un esec complet. Dupa aproape un deceniu de procese, toti inculpatii principali vor fi achitati, interceptarile SRI vor fi excluse ca probe ilegale, si singura constructie probatorie ramasa — denuntul lui Bojtor — va fi contestata chiar de autorul ei.

In instanta, Bojtor va declara: la momentul in care a acceptat sa faca denunt impotriva lui Kiss, neavand probe impotriva sa, i s-a oferit „maximum cu suspendare” — cu cuvintele exacte ale „domnului Surducan”. El a cerut explicit sa fie testat la poligraf pentru aceasta afirmatie si a solicitat chemarea lui Surducan in instanta. Surducan nu a aparut public sa comenteze. Cererea de poligraf nu a produs o audiere publica.

Aceasta declaratie, data in fata judecatorilor, nu a produs niciun dosar penal pe numele lui Surducan. Nu a produs nicio comunicare publica de la SIIJ sau IJ. A ramas in documentele procesului, ca un detaliu care nu a interesat institutiile responsabile sa il investigheze.

2019: Opt zile si o disparitie

Pe 4 ianuarie 2019, avocatul Razvan Doseanu publica inregistrarea cu „sa le intre frica”. Pe 25 ianuarie, conducerea DNA cere revocarea lui Man, Ardelean si Surducan. Pe 4 februarie, Surducan e pensionar.

Opt zile de la revocare la pensionare. Ciprian Man si Cristian Marius Ardelean vor lupta ani de zile in instante — Ciprian Man fara succes, Ardelean Cristian cu succes, revenind la DNA in 2024. Surducan nu a luptat deloc. Nu a contestat. Nu a dat interviuri. Nu a facut nicio miscare vizibila. Si-a depus cererea si a disparut.

In aceasta asimetrie sta o informatie importanta: cei care au crezut ca au ceva de apartat — pozitia, reputatia, dreptul de a fi perceputi ca victime — au luptat. Cel care a considerat ca cel mai bun lucru pe care il poate face e sa dispara — a disparut. Amandoua sunt decizii rationale, in functie de ce stia fiecare despre propria pozitie si despre ce ar fi putut iesi la lumina daca procesele continuau.

Ardelean Marius Cristian

2024: Inregistrarile apar, dar e prea tarziu institutional

In mai 2024, Evenimentul Zilei publica o serie de inregistrari vechi cu Man Ciprian si Romocea. Ele aduc, pentru prima data, in spatiul public documentat, citarea lui Surducan ca sursa de informatii pentru inculpati. Publicul afla — sau ar putea afla, daca urmareste presa specializata — ca fostul comisar-sef al DNA Oradea aparea in inregistrari vechi de doisprezece ani ca sursa de informatii operative transmise informal catre persoane implicate in dosarele institutiei.

Dar in mai 2024, Surducan e pensionar de cinci ani. Dosar penal pe numele lui — nu exista public. Cercetare disciplinara — nu exista. Audieri care sa produca acuzatii — nu exista. Sistemul de raspundere institutionala nu a actionat. Informatia apare in presa, produce cateva articole, si dispare.

Ce ramane

Traian Surducan ramane, in 2026, un pensionar invizibil. Nu are o poveste publica. Nu are un dosar cu numele lui. Nu are o declaratie in spatiul public. El exista in documentele altora: in inregistrarile lui Ciprian Man cu Romocea, in declaratia lui Bojtor in instanta, in articolele care documenteaza instrumentarea dosarelor Sava si Kiss.

Ramane si un tablou institutional: sase ani de anchete, procese, revocari, dosare disciplinare, dosare penale clasate — si nicio institutie nu a gasit de cuviinta sa explice public de ce ofiterul judiciar care a instrumentat anchetele documentate ca abuzive nu a fost niciodata subiectul unor masuri publice. Poate pentru ca nu a gresit nimic. Poate pentru ca institutiile nu au vrut sa afle. Intre cele doua variante, sistemul a ales sa nu comunice nimic.

Dosarul Surducan — dosarul care nu exista. In Romania, uneori, cel mai mare dosar e cel pe care nimeni nu l-a deschis.

Inregistrarile publicata in 2024 inca sunt acolo, accesibile oricui. Declaratia lui Bojtor e in documentele unui dosar judecat public. Dosarul avocatilor Sava si dosarul Kiss sunt arhivate si pot fi consultate. Toate informatiile exista undeva. Ce lipseste e vointa institutionala de a le pune intr-un singur loc si de a trage concluzia evidenta: ca un om care stia tot ce s-a intamplat la DNA Oradea si a ales sa dispara, fara sa fie oprit sau intrebat, este o problema pentru intregul sistem, nu doar pentru Bihor.