De la Bruxelles la Iași: Cum a transformat România o procedură de infringement într-o practică administrativă care sfidează legea, blochează fonduri europene și expune funcționarii la răspundere personală

O investigație despre banii publici, incompetența instituțională și circuitul unui abuz documentat 

Există un principiu elementar în dreptul public european, pe care orice funcționar care semnează un act administrativ ar trebui să îl cunoască: banii europeni nu sunt banii Uniunii Europene. Sunt banii contribuabililor. Ai dumneavoastră. Ai noștri. Ai tuturor.

Când România pierde o procedură de infringement, penalitățile se plătesc din bugetul de stat. Când un proiect finanțat din fonduri europene este blocat din cauza unei interpretări eronate a legii, banii nu mai vin. Când o garanție perfect legală este refuzată pe baza unui document care contrazice legea, contractantul pierde timp, bani și uneori contractul. Iar dacă funcționarul care a semnat acel refuz a acționat cu cunoașterea situației contrare, el nu mai este protejat de imunitatea instituției. Răspunde personal.

Aceasta nu este o teorie juridică abstractă.

Este textul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Și este punctul de plecare al investigației pe care o deschidem astăzi.

SCRISOAREA CARE A SCHIMBAT REGULILE JOCULUI — ȘI PE CARE NIMENI NU A RESPECTAT-O

La 18 octombrie 2023, Comisia Europeană a trimis României — alături de Ungaria, Portugalia și Slovenia — o scrisoare de punere în întârziere în cadrul procedurii de infringement INFR(2023)2114. Motivul: neconformitatea normelor naționale cu legislația Uniunii Europene privind achizițiile publice.

Scrisoarea nu era o surpriză. Era consecința unui tipar pe care Bruxelles-ul îl documentase cu răbdare: România adăuga, prin practică administrativă și prin norme secundare, condiții pe care directivele europene nu le permiteau. Condiții care îngreunau accesul operatorilor economici din alte state membre. Condiții care fragmentau piața internă.

Răspunsul Guvernului României a venit rapid, cel puțin pe hârtie. OUG nr. 52/2024, adoptată în mai 2024, a modificat legislația achizițiilor publice pentru a se conforma cerințelor europene. Nota de fundamentare a actului normativ este explicită: inițiativa aparține Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și are ca scop „conformarea de urgență la Scrisoarea de punere în întârziere transmisă de Comisia Europeană din data de 18.10.2023 […] cauza INFR/2023/2114″. Modificarea a fost confirmată definitiv prin Legea nr. 118/2025, promulgată prin Decretul Președintelui României nr. 760/2025 din 1 iulie 2025.

Prin urmare, la nivelul cel mai înalt al statului — Guvern, Parlament, Președinte — România a recunoscut că practica anterioară era contrară dreptului european și a adoptat măsuri legislative de remediere.

Ceea ce s-a întâmplat după aceea este subiectul acestei investigații.

Pentru că, în timp ce legiuitorul corecta legea, administrația continua să aplice practica pe care legea o interzisese.

NORMA CARE SPUNE „DA” — ȘI PRACTICA CARE SPUNE „NU”

Textul legii, în forma sa actuală, este lipsit de ambiguitate.

Articolul 154, alineatul (4), litera b), punctul (ii) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în forma modificată prin OUG nr. 136/2022 și confirmată prin OUG nr. 52/2024 și Legea nr. 118/2025, prevede:

„Garanția de bună execuție se constituie […] prin: […] scrisori de garanție emise de instituții financiare nebancare din România sau din alt stat […]”

Sintagma „din România sau din alt stat” nu este o formulare accidentală. Ea transpune în dreptul intern principiul recunoașterii reciproce consacrat de Directiva 2014/24/UE și reflectă libertatea fundamentală de prestare a serviciilor garantată de articolul 56 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în mod constant — în cauzele C-76/90 Säger, C-55/94 Gebhard și C-452/04 Fidium Finanz AG — că orice măsură națională care interzice, îngreunează sau face mai puțin atractivă exercitarea libertății de prestare a serviciilor constituie o restricție interzisă, cu excepția cazului în care este justificată de motive imperative de interes general, este proporțională și nediscriminatorie.

Niciuna dintre autoritățile române implicate în această investigație nu a efectuat vreodată un astfel de test de proporționalitate. Niciuna nu a identificat un motiv imperativ de interes general care să justifice excluderea sistematică a unui emitent autorizat într-un alt stat membru. Niciuna nu a explicat de ce aceeași restricție nu se aplică societăților de asigurare din alte state membre, acceptate expres prin aceleași instrucțiuni.

Cu toate acestea, practica continuă.

O INSTITUȚIE FINANCIARĂ EUROPEANĂ LEGALĂ

Investigația noastră privește exclusiv TRUSTEE CAPITAL MANAGEMENT IFN OÜ, persoană juridică estoniană, instituție financiară nebancară legal constituită și autorizată în Republica Estonia, stat membru al Uniunii Europene.

Trustee Capital Management IFN OÜ nu este bancă. Nu pretinde că este bancă. Nu trebuie confundată cu nicio entitate românească cu denumire similară. Investigația noastră privește exclusiv această persoană juridică estoniană.

Modelul de afaceri este unul transfrontalier pur: toate operațiunile — verificarea clientului, evaluarea riscului, aprobarea și emiterea instrumentului — se desfășoară exclusiv în Estonia. Garanțiile sunt emise din Estonia și transmise beneficiarilor din alte state membre. Efectele juridice se produc în statul beneficiarului, dar prestarea serviciului are loc în statul de origine.

Această distincție — între locul prestării și locul efectelor — este fundamentală în dreptul european. Curtea de Justiție a statuat-o explicit în Cauza C-384/93 Alpine Investments: prestarea unui serviciu are loc în statul membru în care este stabilit prestatorul, chiar dacă efectele se produc în alt stat. Prin urmare, activitatea Trustee Capital este supusă, în primul rând, legislației statului de origine — Estonia — nu legislației române.

Aceasta este, de altfel, concluzia documentului de lucru al Consiliului Uniunii Europene WK 12764/2023 REV 1, elaborat în contextul discuțiilor privind aplicarea legislației AML în materia libertății de prestare a serviciilor:

„Activitățile desfășurate prin intermediul unei prezențe/infrastructuri care nu constituie o stabilire într-un alt stat membru decât cel al sediului social […] sunt supuse în primul rând legislației statului membru în care se află sediul social al entității obligate.”

La reuniunea din 13 noiembrie 2023 în cadrul căreia a fost discutat acest document, România era reprezentată prin delegați înregistrați, inclusiv de la domenii de e-mail @bnro.ro. Documentul a putut fi descărcat de aceștia.

MECANISMUL EXCLUDERII: DE LA O ADRESĂ LA O INTERDICȚIE DE FACTO

Ceea ce urmează este o cronologie documentată. Nu o interpretare jurnalistică. Nu o bănuială. O succesiune de acte oficiale, cu autori identificabili, care au produs efecte economice concrete.

24 octombrie 2024. BNR emite adresa nr. XIV/3952/24.10.2024 către Administrația Fondului pentru Mediu, semnată de Dan Suciu (Director, Direcția Comunicare și Relații cu Publicul) și Adrian Cosmescu (Director, Direcția Supraveghere). Documentul contestă dreptul Trustee Capital de a emite garanții pe teritoriul României, invocând art. 25-27 din Legea nr. 93/2009 și art. 54 din OUG nr. 99/2006. Același document declară, în finalul său, că BNR „nu are prerogativa de a se pronunța asupra validității instrumentelor de garantare”. Contradicția internă este evidentă și va fi analizată separat.

20 ianuarie 2025. BNR transmite Secretariatului General al Guvernului punctul de vedere nr. LB/25/20.01.2025, înregistrat la SGG sub nr. 170/23.01.2025. Obiectul declarat: clarificarea dreptului de a emite scrisori de garanție pe teritoriul României de către instituții financiare nebancare din alte state membre. Documentul primar nu a fost obținut încă. Existența și conținutul său rezultă din răspunsul ANAP nr. 9210 din 18.12.2025, în care ANAP confirmă în scris că notificarea sa a fost emisă în aplicarea acestui punct de vedere BNR.

26 februarie 2025. ANAP publică Notificarea privind societățile de asigurare și instituțiile de credit. Documentul se autodeclară emis „în aplicarea prevederilor art. 154 alin. (4) din Legea nr. 98/2016″. Paradoxul: deși se invocă art. 154 alin. (4), notificarea omite complet referirea la art. 154 alin. (4) lit. b) pct. (ii) — tocmai alineatul care permite expres garanțiile emise de IFN-uri din alte state. Omisiunea nu este accidentală: ea transformă o normă permisivă într-un instrument de excludere.

26 mai 2025. BNR publică pe site-ul propriu documentul intitulat „Precizări, recomandări și avertizări pentru limitarea riscurilor legate de emiterea de scrisori de garanție și asumarea de angajamente pe teritoriul României”. Documentul clasifică instituțiile financiare din alte state membre care invocă libertatea de prestare a serviciilor drept „tipologii situate în afara cadrului legal”, utilizând formularea că acestea pretind „aplicarea extensivă și nejustificată a principiului libertății de a presta servicii în mod direct”. Documentul se încheie cu un avertisment penal: emiterea fără drept a scrisorilor de garanție „poate fi calificată ca intrând sub incidența dispozițiilor penale ale art. 61 alin. (1) din Legea nr. 93/2009″.

Efectul disuasiv al acestui avertisment asupra oricărei autorități contractante care primește o garanție Trustee este evident și previzibil.

August — Decembrie 2025. Cel puțin opt Autorități de Management emit instrucțiuni cu formulări cvasi-identice, toate reproducând structura și concluziile documentului BNR din 26 mai 2025: AM PCIDIF (MIPE) nr. 7/20.02.2025, AM PR Sud Muntenia nr. 33/14.08.2025, AM PR Sud-Vest Oltenia nr. 31/08.10.2025, AM PR Sud-Est nr. 10/15.10.2025, AM PR Centru nr. 22/22.12.2025, AM PR Sud-Est nr. 12/29.12.2025, AM PR Nord-Est nr. 52/30.12.2025, AM Programul Tranziție Justă. Instrucțiunea ADR Sud-Vest Oltenia nr. 31/08.10.2025 trimite explicit, prin hyperlink, la comunicatul BNR din 26 mai 2025.

Opt instrucțiuni. Opt autorități diferite. Texte aproape identice. Nicio evaluare individualizată de proporționalitate. Nicio analiză proprie a compatibilității cu art. 56 TFUE.

25 august 2026. ADR Nord-Est transmite Comunei Oniceni scrisoarea de solicitare clarificări (Anexa 12, F.PO.DPR.VACI.40.12), întocmită de Georgiana Surdu, Expert Achiziții, cu semnătură digitală din 25.08.2026. Documentul comunică că emitentul garanției de bună execuție pentru Contractul nr. 3872/05.06.2026 — Trustee Capital Management IFN OÜ — „nu se regăsește în registrele/listele BNR” și solicită beneficiarului să se adreseze BNR pentru lămuriri. Propoziția decisivă: „în lipsa unei confirmări privind legalitatea și valabilitatea instrumentului de garantare, beneficiarul trebuie să inițieze demersurile pentru constituirea garanției de bună execuție conform prevederilor legale/contractuale.”

Aceasta nu mai este o recomandare. Este o condiție cu consecință prestabilită: fără confirmare de la BNR — o confirmare pe care BNR a declarat că nu o poate emite — garanția se înlocuiește.

Același mecanism a funcționat și în cazul Unității Militare 02543 Iași, care a refuzat scrisoarea de garanție seria TST nr. 102223 emisă de Trustee Capital, după ce a verificat registrul BNR și a constatat absența emitentului. Garanția a fost înlocuită cu o poliță de asigurare, acceptată fără obiecții.

Aceasta este mecanica exactă a excluderii: nu o interdicție formală, ci un cerc administrativ fără ieșire. BNR declară că nu poate confirma valabilitatea instrumentelor. Autoritățile contractante cer confirmarea BNR. Fără confirmare, garanția se înlocuiește. Emitentul este eliminat de facto de pe piață, fără niciun act administrativ atacabil, fără nicio decizie motivată, fără nicio cale de atac directă.

„BNR CONTRA BNR”: CONTRADICȚIA CARE DEMONTEAZĂ ARBITRARUL

Există în dosar două documente ale Băncii Naționale a României care nu pot coexista fără o explicație.

Primul document. Într-un răspuns oficial, BNR afirmă că interpretarea limitelor și efectelor licenței FFA000481 „excedează sferei de competență a autorităților române” și că, pentru interpretarea oficială a regimului juridic al autorizației, clarificările trebuie solicitate autorității emitente estoniene — Rahapesu Andmebüroo.

Clar. Categoric. Fără echivoc.

Al doilea document. Într-o întâmpinare depusă la Curtea de Apel București la 15 ianuarie 2026, semnată de Alexandru Nicolae Păunescu, Director al Direcției Juridice BNR, aceeași instituție formulează concluzia că Trustee Capital Management IFN OÜ „poate presta servicii doar în capitala Estoniei, potrivit licenței sale”.

Aceeași instituție. Același subiect. Două poziții ireconciliabile.

Într-un document, BNR spune că nu are competența să interpreteze licența estoniană.

În celălalt, BNR interpretează licența estoniană și stabilește chiar limita sa teritorială.

Această contradicție nu este o nuanță de vocabular. Este o problemă de coerență instituțională cu consecințe juridice directe. Dacă BNR nu are competența să interpreteze licența, atunci toate actele emise pe baza unei astfel de interpretări sunt lipsite de temei. Dacă BNR are competența, atunci trebuie să explice pe ce bază a ajuns la concluzia că o licență fără restricții teritoriale — astfel cum a confirmat-o chiar autoritatea emitentă estoniană — limitează activitatea la Tallinn.

Vom cere ambele documente în integralitate și vom publica răspunsul BNR.

CONFIRMAREA RELEI-CREDINȚE: BNR A VERIFICAT LICENȚA ȘI A ALES SĂ IGNORE RĂSPUNSUL

Există un element care transformă această dispută dintr-o simplă eroare de interpretare într-o problemă de conduită instituțională.

La 26 martie 2026, Rahapesu Andmebüroo (RAB) — autoritatea estoniană care a emis licența FFA000481 — a confirmat în scris, prin răspunsul nr. 1.1-7/80-2, semnat de Laura Aus, Director adjunct: „Banca Națională a României a contactat RAB cu privire la licența de funcționare nr. FFA000481 a TRUSTEE CAPITAL MANAGEMENT IFN OÜ. În răspunsul său către Banca Națională a României, RAB a confirmat emiterea licenței nr. FFA000481 către TRUSTEE CAPITAL MANAGEMENT IFN OÜ.”

Prin urmare, BNR a verificat licența la sursă. A primit confirmarea că licența este valabilă. Și a continuat să emită răspunsuri restrictive.

Data exactă a schimbului de corespondență BNR-RAB nu este cunoscută public — RAB a refuzat divulgarea conținutului exact, invocând protecția relațiilor externe ale statului estonian. BNR a refuzat, la rândul său, să comunice Trustee Capital această corespondență.

Vom cere ambelor instituții data și numărul de înregistrare ale schimbului. Vom verifica dacă confirmarea RAB a fost primită înainte sau după emiterea adreselor restrictive. Dacă a fost primită înainte, întrebarea devine simplă: de ce documentele transmise autorităților contractante nu menționau că licența fusese verificată la sursă și confirmată?

CINE PLĂTEȘTE CÂND STATUL GREȘEȘTE

Există o confuzie frecventă în discursul public: aceea că statul plătește din banii lui. Statul nu are bani proprii. Are banii contribuabililor. Ai dumneavoastră. Ai noștri. Ai tuturor.

Când România pierde o procedură de infringement, penalitățile se plătesc din bugetul de stat — adică din taxele și impozitele colectate de la cetățeni și companii. Când un proiect finanțat din fonduri europene este blocat din cauza unei interpretări eronate a legii, banii nu mai vin — și tot cetățenii suportă consecințele. Când o garanție perfect legală este refuzată pe baza unui document care contrazice legea, contractantul pierde timp, bani și uneori contractul — și tot cetățenii plătesc, prin proiecte nefinalizate, infrastructură nelivrată, servicii publice neîmbunătățite.

Aceasta este miza reală a investigației noastre. Nu o dispută tehnică între o companie estoniană și niște autorități române. O problemă de bani publici, de incompetență instituțională și de răspundere.

Răspunderea instituțională este reglementată de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Articolul 1 alineatul (1) permite oricărei persoane vătămate printr-un act administrativ ilegal să solicite instanței anularea actului și repararea prejudiciului. Articolul 16 permite ca acțiunea să fie formulată și personal împotriva funcționarului care a contribuit la elaborarea, emiterea sau adoptarea actului, dacă se solicită despăgubiri. Dacă acțiunea este admisă, funcționarul poate fi obligat solidar cu autoritatea publică la plata despăgubirilor. Legea îi permite, la rândul său, să îl cheme în garanție pe superiorul de la care a primit ordinul scris.

Tradus din limbaj juridic: funcția publică nu oferă imunitate patrimonială. Dacă există prejudiciu și sunt îndeplinite condițiile legii, răspunderea poate ajunge până la persoana care a semnat actul.

Răspunderea penală este o altă dimensiune. Articolul 297 din Codul penal incriminează abuzul în serviciu — fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Articolul 321 din Codul penal incriminează falsul intelectual — atestarea, de către un funcționar public, în exercitarea atribuțiilor, a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Nu afirmăm astăzi că fiecare document contradictoriu pe care l-am identificat întrunește automat elementele acestor infracțiuni. Afirmăm ceva mai precis: de acum există documente oficiale care permit verificarea dacă anumite afirmații au fost făcute cu cunoașterea situației contrare. Dacă o instituție declară oficial că nu are competența să interpreteze o licență și, ulterior, aceeași instituție interpretează acea licență și stabilește limitele ei teritoriale, vom stabili cine a redactat cele două texte și ce documente avea în față la momentul redactării.

Dacă probele vor indica existența unei fapte penale, documentele vor fi transmise organelor competente. Nu ca amenințare. Ca efect firesc al unei investigații documentate.

PERSOANELE CARE APAR DEJA ÎN DOCUMENTE

Investigația noastră nu se va opri la instituții. Vom identifica persoanele.

În această primă etapă, apar deja nominal, pe baza documentelor existente:

Dan Suciu, Director, Direcția Comunicare și Relații cu Publicul, BNR — semnatar al adreselor nr. XIV/3952/24.10.2024, XIV/5/4353/27.11.2024, XIV/5/2955/25.08.2025 și, potrivit documentelor Trustee Capital, al adresei nr. XIV/5/2582/VI/7/187/21.05.2026.

Adrian Cosmescu, Director, Direcția Supraveghere, BNR — co-semnatar al acelorași adrese.

Alexandru Nicolae Păunescu, Director, Direcția Juridică, BNR — semnatar al adreselor nr. XX/2/4141/24.10.2025 și XX/2/3351/04.08.2026, precum și al întâmpinării din 15.01.2026 în care BNR formulează concluzia privind limitarea activității Trustee la Tallinn.

Georgiana Surdu, Expert Achiziții, ADR Nord-Est — întocmitoarea scrisorii de solicitare clarificări din 25.08.2026 adresate Comunei Oniceni, prin care se aplică mecanismul de excludere.

Iuliana Feclistov, Președinte ANAP în perioada în care Notificarea din 26.02.2025 a fost emisă.

Mircea Abrudean, Secretar General al Guvernului în perioada în care documentul BNR este descris ca fiind transmis prin SGG către ANAP.

Aceasta nu este lista finală. Vom publica numele numai împreună cu rolul documentat al fiecăruia — autor, verificator, avizator, semnatar, superior care a dat ordinul, persoana care l-a aplicat efectiv unui contract.

JURISPRUDENȚA CARE CONDAMNĂ DEJA ACEASTĂ PRACTICĂ

Practica autorităților române nu este necontestată. Dimpotrivă, instanțele și autoritățile administrativ-jurisdicționale române au invalidat-o în mod repetat.

CNSC, Decizia nr. 555/C1/439 din 05.03.2024, menținută definitiv prin Curtea de Apel Timișoara, Decizia Civilă nr. 371/15.04.2024 (dosar nr. 357/59/2024): a înlăturat expres o susținere a unei autorități contractante întemeiată pe o adresă BNR, invocând jurisprudența CJUE în Cauza C-452/04 Fidium Finanz AG.

CNSC, Decizia nr. 654/C10/500 din 06.03.2026: a statuat că „BNR nu are atribuții de supraveghere asupra instituțiilor financiare nebancare din alte state membre. Măsura adoptată reprezintă o restrângere nejustificată și disproporționată a libertății fundamentale de prestare a serviciilor consacrat de TFUE.”

Curtea de Apel București, Sentința nr. 2204/23.12.2024: a suspendat sintagma „autorizată de BNR” din Ordinul nr. 2045/2024 al Ministerului Mediului, considerând că aceasta încalcă TFUE.

Curtea de Apel București, Sentința nr. 84/2025: a anulat articolele restrictive din același ordin și a obligat Ministerul Mediului să recunoască dreptul instituțiilor financiare din alte state membre de a presta servicii în mod direct în România.

Curtea de Apel București, Sentința nr. 139/2025: a dispus suspendarea notificărilor publicate de BNR și AFM privind neacceptarea garanțiilor din UE, până la soluționarea definitivă a cauzelor.

Cinci hotărâri. Pronunțate de instanțe diferite. Toate în același sens.

Cu toate acestea, BNR continuă să emită răspunsuri restrictive. Autoritățile de Management continuă să aplice instrucțiunile. Beneficiarii continuă să fie puși în situația de a înlocui garanții perfect legale.

De acum, niciun funcționar care semnează un astfel de act nu mai poate invoca necunoașterea jurisprudenței. Ea există. Este publică. Este citată în această investigație.

CE CEREM DE LA AUTORITĂȚI

Investigația noastră este transparentă. Nu ascundem instituțiilor ceea ce investigăm. Le comunicăm ce știm, ce documente avem, ce contradicții am identificat și ce urmărim să verificăm.

De la BNR cerem:

1.  Explicarea contradicției dintre documentul în care BNR declară că nu are competența să interpreteze licența FFA000481 și întâmpinarea în care BNR interpretează licența și stabilește că permite activitate doar în Tallinn.
2.  Data și numărul de înregistrare ale corespondenței cu Rahapesu Andmebüroo privind licența FFA000481, precum și conținutul întrebărilor adresate de BNR.
3.  Temeiul legal exact în baza căruia BNR consideră că art. 25-27 din Legea nr. 93/2009 se aplică unei entități fără sucursală în România și neînregistrate în Registrul Comerțului român.
4.  Analiza de proporționalitate efectuată înainte de publicarea Precizărilor din 26.05.2025, în raport cu art. 56 TFUE și jurisprudența CJUE.
5.  Lista tuturor comunicărilor transmise altor autorități publice privind garanțiile emise de IFN-uri din alte state membre.

De la SGG cerem:

1.  Documentul BNR nr. LB/25/20.01.2025 primit în ianuarie 2025, circuitul intern, persoana care l-a primit, cui a fost repartizat și cui a fost transmis ulterior.

De la ANAP cerem:

1.  Explicarea de ce Notificarea din 26.02.2025, deși se declară emisă „în aplicarea art. 154 alin. (4)”, omite complet art. 154 alin. (4) lit. b) pct. (ii), care permite expres garanțiile emise de IFN-uri din alte state.
2.  Autorii, verificatorii, avizatorii și semnatarii notificării.
3.  Documentul primit de la SGG care a stat la baza emiterii notificării.

De la fiecare Autoritate de Management cerem:

1.  Nota de fundamentare și analiza proprie de proporționalitate care a stat la baza instrucțiunii emise.
2.  Corespondența cu BNR, ANAP sau MIPE anterioară emiterii instrucțiunii.
3.  Autorii, verificatorii, avizatorii și semnatarii instrucțiunii.

De la toate autoritățile cerem conservarea documentelor: toate versiunile succesive, notele, avizele, e-mailurile instituționale, evidențele de registratură, logurile, agendele, minutele și metadatele relevante, aflate în termenul legal de păstrare.

Orice refuz de comunicare a informațiilor publice va fi contestat prin procedurile administrative și judiciare disponibile. Fiecare refuz va fi publicat.

EXISTĂ ȘI O ÎNTREBARE ECONOMICĂ: CINE A PRIMIT AFACEREA DUPĂ TRUSTEE?

Aceasta poate fi cea mai importantă componentă economică a investigației.

Când o garanție Trustee este eliminată, ea trebuie înlocuită. Asta înseamnă un nou emitent, un nou instrument, un nou cost — suportat, în ultimă instanță, de beneficiarul public sau de contractant.

Vom cere, pentru fiecare contract afectat: emitentul inițial, valoarea garanției, data contestării, persoana sau instituția care a cerut schimbarea, emitentul care a înlocuit Trustee, tipul instrumentului și costul acestuia.

Vom agrega datele. Dacă piața s-a redistribuit aleatoriu, vom publica acest lucru. Dacă apar unul, doi sau câțiva beneficiari constanți ai înlocuirilor, îi vom identifica și vom verifica relațiile instituționale relevante.

Nu vom porni de la concluzia că există corupție. Vom urmări banii și vom vedea unde duc.

INVESTIGAȚIA ESTE DESCHISĂ 

Astăzi transmitem primul val de solicitări de informații publice și chestionare jurnalistice.

Documentele vor fi publicate.

Răspunsurile vor fi publicate.

Refuzurile vor fi publicate.

Contradicțiile vor fi publicate.

Iar dacă din documente vor rezulta prejudicii, răspunderi personale ori indicii privind săvârșirea unor infracțiuni, ele vor urma drumul prevăzut de lege — inclusiv către instanțe și parchete.

De astăzi, nimeni dintre cei care semnează, avizează sau aplică aceste măsuri nu mai poate spune că nu știa că legalitatea lor este contestată, că există poziții oficiale contradictorii, că există jurisprudență națională și europeană care le invalidează și că fiecare etapă a circuitului este documentată.

Investigația este deschisă.

Redacția a solicitat toate hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele identificate și le va publica integral. Până la obținerea lor, singurul lucru care poate fi afirmat cu certitudine este că Banca Națională a României invocă public soluții de inadmisibilitate — adică soluții prin care instanțele nu au examinat fondul — pentru a susține corectitudinea unei poziții care, între timp, a produs efecte în cel puțin patru proceduri de achiziție publică documentate.

Răspunsurile instituțiilor la întrebările formulate vor fi publicate integral, indiferent de conținut.