Victor Ponta renunță la cetățenia sârbă înaintea CCR.
Victor Ponta și sacrificiul pentru ”binele României”
Într-un gest dramatic frizat de scop electoral, Victor Ponta își anunță renunțarea la cetățenia sârbă. Această mișcare care ținând cont de context, pare să strige mai mult „uite ce sacrificiu fac pentru țară” decât un act de onoare. Nu de alta, dar cetățenia sârbă a fost, după spusele sale, doar „onorifică”. Și dacă aceasta era doar simbolică, ce simbol sacrifică Ponta cu adevărat?
Contestat la Curtea Constituțională, dar cu discursuri patriotice
Contestații și scandaluri juridice – un alt stil de a marca începutul campaniei. Candidatura lui Ponta a fost contestată de reprezentanți AUR și alte voci critice. Două plângeri depuse separat scot la iveală acuzații vechi – lovitură de stat premeditată și plagierea doctoratului. Așa-numitul „serviciu pentru țară” pare să vină cu bagaj simbolic îndesat, care include o tentativă politică de genul „uite cât de mult iubesc România!”
Manevre de PR sau sacrificii reale?
Ponta militează pentru ideea că nu există impedimente legale legate de dublă cetățenie, dar renunță oricum la această ”povară” în numele păstrării valorilor naționale. Bizar, nu-i așa? Mai ales când toate evidențele indică un calcul pur strategic al fostului prim-ministru. Mai grav este că deciziile astea scoase din manualul de PR par să fie în ton cu electoratul bine-obișnuit cu paradele de loialitate falsă.
Ipocrizie politică și patriotism pe hârtie
Contestarea de către reprezentanții AUR a invocat ipocrizia unui candidat cu dublă cetățenie care se poziționează drept apărător al suveranității României. Între timp, Ponta răspunde că nația „mereu va fi prioritatea sa”, dar nu înainte de a scoate câteva declarații de iubire pentru Serbia. Într-un tur tipic de dublu discurs, fostul premier vrea să fie român 100%, dar nu uită să amintească „demnitatea vecinilor noștri din sud.” Câtă autenticitate rămâne de explorat?
Teatrul politic continuă
Candidatura lui Ponta pe scena prezidențială vine la pachet cu reflecția amară a votantului înșelat de iluzii politice resuscitate. Este renunțarea la cetățenia sârbă o garanție a onestității? Sau poate doar un alt episod al teatrului politic care, de atâtea ori, a dezamăgit? Victor Ponta mizează pe uitare și acceptare superficială, dar se mai poate ca aceste decizii să fie evaluate altfel în amintirea celor care încă mai cred în dreptate.
