USR: Marcel Ciolacu, românii din Diaspora au nevoie de acte acum
Un alt episod din teatrul absurd al guvernării
Românii din Diaspora sunt din nou victimele incompetentei cronice și a indiferenței oficialilor. În timp ce alte state oferă servicii digitale eficiente pentru cetățenii lor din străinătate, Guvernul PSD-PNL reușește să împingă un proces care ar trebui să dureze luni, în haosul unui termen rușinos – 2031. Da, ați auzit bine. Un deceniu de așteptare pentru un document de bază, necesar traiului în străinătate.
Propunerea USR pentru implementarea rapidă a documentelor electronice, clară și bine structurată, este blocată de tentația obișnuită a puterii de a tărăgăna. PSD și PNL au votat, cum altfel, împotrivă. Bineînțeles, cine are nevoie de drepturi cetățenești, când există interese politice de apărat? Fiecare inițiativă legislativă este tratată cu aceeași atitudine: dramatism de fațadă, dar nicio acțiune reală.
Promisiuni goale, iar și iar
Guvernul Ciolacu ne oferă o lecție tristă: cum să mimezi schimbarea. O ordonanță de urgență care nu rezolvă nimic, care nu clarifică termene sau etape de implementare – doar vorbe, vorbe, vorbe. Și asta în contextul în care există deja câteva propuneri clare pe masă. USR a tras semnale de alarmă, a oferit soluții, dar a fost rapid redus la tăcere de coaliția majoritară. Cu alte cuvinte, o promisiune de carton pentru românii care se luptă zilnic cu birocrația unui stat care i-a abandonat.
Precedentul ignorat cu bună știință
Cazul unui cetățean român care și-a obținut, după un lung proces, cartea de identitate actualizată ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru Ministerul Afacerilor Interne. Dar, cum era de așteptat, răspunsul instituției a fost halucinant: „un caz singular”. Ei bine, acel caz singular ar trebui să schimbe legislația pentru toată lumea. În schimb, asistăm la același monstru birocratic care tratează cetățenii cu o desconsiderare revoltătoare.
Discriminarea sistematică a Diasporei
Este revoltător cum românii din Diaspora sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua. Aceștia nu numai că sunt ignorați, dar devin ținta unui sistem legislativ prins în capcana propriilor neputințe. Fără termene clare, fără infrastructură pregătită, fără respect pentru drepturile fundamentale – acesta este tabloul. Și să nu uităm: acești oameni sunt cei care trimit miliarde de euro în economia românească anual.
2031? Sau poate niciodată
Regulamentul Uniunii Europene poate fi salvarea noastră sau o altă scuză a autorităților pentru a-și masca incompetența. Căci, fără un calendar al implementării, această dată va rămâne doar un titlu într-un document uitat prin sertare. E clar că guvernanții se folosesc de timp ca de un aliat toxic, amânând la nesfârșit ceea ce ar trebui să fie făcut acum, pentru oamenii care nu vor să mai fie victime ale nepăsării și ale schemelor politice meschine.
