Remus Pricopie: Decizia CCR arată că instituțiile statului funcționează. Etapa s-a încheiat, războiul hibrid continuă.
Rectorul care a pus punct falselor democrații
Cuvintele lui Remus Pricopie, rectorul SNSPA, devin ecou într-o instituție-stat care, să recunoaștem, de multe ori abia respiră sub greutatea corupției și a dezordinii legislative. Decizia CCR de a respinge candidatura lui Călin Georgescu a fost salutată de Pricopie cu o siguranță rar întâlnită. Și cine ar putea să îl contrazică? Poate doar aceia care confundă haosul cu democrația sau trișorii cu liderii politici. „Instituțiile statului român funcționează”, afirmă rectorul, însă cu o subliniere clară: funcționează doar dacă rămânem vigilenți. Fără îndoială, acest război hibrid, invocat de Pricopie, nu este doar concepția unei minți alarmiste, ci realitatea unei lumi unde legăturile subtile dintre politic și infracțional devin vizibile ca petele de ulei pe apă.
Un stat care și-a pierdut suflul
Remus Pricopie nu arată doar cu degetul spre cei care au „huliganizat” scena politică – fie că este vorba de Diana Șoșoacă sau George Simion –, ci mătură fără milă sub preșul ipocriziei instituționale. În viziunea rectorului, toleranța excesivă față de abuzuri, față de comportamentele ce insultă regula de drept, a permis ca astfel de indivizi să își facă loc în sistem. Ce s-a întâmplat la CCR acum câteva săptămâni, când Șoșoacă a intrat „cu forța” în birourile judecătorilor? Nimic. Iar tăcerea autorităților a devenit o complicitate tacită. Instituțiile de lege și ordine dorm în post de ani de zile, argumentează Pricopie. Când anume le vom trezi? Sau, mai important, cine se va încumeta să le dea trezirea când elitele politice insistă să joace cartea amneziei colective?
Între lege și teatru electoral
„Nu vom mai permite ca trișorii să intre în competiția electorală”, a spus Pricopie, denunțând fără menajamente comportamentele infracționale evident documentate de Parchet. Dar câți politicieni sau funcționari din România au fost vreodată scoși din scenă pentru fraudele lor? Luminile rampei electorale par să fie mult mai iertătoare decât ochii critici ai cetățenilor. CCR a creat un precedent, iar rectorul SNSPA avertizează: acest model de respingere ar putea să lovească și alți candidați în viitor. Însă, pentru asta, tot lanțul instituțional ar trebui să funcționeze ireproșabil – iar realismul ne forțează să recunoaștem că este improbabil.
Amenințări, intimidări și război psihologic
Dacă decizia CCR pare să pună o oarecare ordine în haos, realitatea crudă este că lucrurile nu se opresc aici. Războiul hibrid, după cum îl descrie Pricopie, pumni în masă de amenințări și violențe simbolice împotriva vocilor disidente. Peste 2000 de mesaje de amenințare primite de rector și echipa sa în doar câteva zile. Întregul sistem devine scena unei lupte ce depășește granițele politicului, mergând adânc în terenul psihologic. România, pare să ne spună Pricopie, este țara unde forțele penale și corupția structurală încă dictează prea multe din mișcările jocului democratic.
Viitor incert în lupta cu fantomele trecutului
„S-a încheiat o etapă, însă războiul continuă… provocările nu se vor opri aici”, afirmă rectorul, în ton cu o societate ce refuză să învețe lecțiile trecutului. Viitorul proces electoral va fi testul suprem al vigilenței de care vorbește Pricopie. Dar suntem noi pregătiți să ne confruntăm demonii naționali – corupția, abuzul de putere, eludarea legii? Răspunsul pare să fie îngropat adânc în vânturile acestei lupte politice haotice. România trebuie să învețe că democrația nu înseamnă doar votul, ci respectarea fermă a regulilor care permit acest act fundamental. Iar, în tot acest timp, provocările persistă, zguduind nu doar instituțiile, ci însăși fundația fragilă a dreptății.
