„Nesimţirea e mare: Bolojan despre RA-APPS”
Nesimțirea actuală a administrației românești
Recent, Ilie Bolojan, Premierul României, a scos la iveală un caz înfiorător de incompetență și subterfugii scandalos de umilitoare la adresa contribuabililor. Din păcate, niciun lider nu ar trebui să fie surprins de acest gen de situații; pare a fi o practică standard a unei clase politice care, de prea mult timp, își bate joc de banii statului și, implicit, de cei ai cetățenilor.
Administrația, o priveliște de neconceput
Conform lui Bolojan, o clădire a RA-APPS, situată pe Șoseaua Kiseleff, a fost închiriată unui privat. Și iată aberația: acest privat, pentru o sumă colosală, a reînchiriat clădirea unei bănci de stat. Imaginea asta este emblematică pentru haosul care guvernează modul în care sunt administate bunurile statului nostru. Cine ar putea să justifice o astfel de absurdă mingiuire a banilor publici?
Un sistem corupt, dar confortabil pentru unii
Bolojan acuză că nesimțirea domnește în multe colțuri ale sistemului nostru administrativ. Ceea ce este uimitor este că, în loc să facă ordine, cei care ar trebui să aibă grijă de aceste active se complac în a lăsa să se întâmple asemenea aberații. Unde sunt criteriile corecte și cinstite? Ar trebui să ne întrebăm dacă există voință politică reală de a schimba ceva sau dacă, din contră, totul este orchestrate pentru a menține statu quo-ul avantajelor pentru anumiți „prieteni” ai puterii.
Chiriile exorbitante și complicitatea băncilor
Cu salarii uriașe de 20.000 de euro net, directorul băncii de stat ar trebui, în mod normal, să aibă suficiente resurse pentru a cerceta aceste tranzacții dubioase. De ce, atunci, continuă să plătească un intermediar pentru o clădire în care deja are acces? Această abordare ridică întrebări majore despre responsabilitatea și competențele celor implicați. Ar fi fost simplu să se adreseze conducerii RA-APPS pentru o ofertă directă.
Un apel la responsabilitate
Premierul a propus o soluție radicală: vânzarea acestor active în loc să le mențină în regime de subevaluare. Pare un pas natural, însă vine întrebarea: de ce a durat atât timp până la această constatare? Semnalele despre ineficiența administrării bunurilor de stat au fost evidente de ani de zile. Să nu ne mirăm dacă, în viitorul apropiat, vom asista la o nouă serie de scandaluri legate de gestionarea activelor publice.
Cu toate aceste probleme expuse, rămâne la latitudinea noastră, a cetățenilor, să cerem o schimbare reală și să ne informăm despre modul în care sunt cheltuiți banii noștri. Esențial este să nu permitem ca nesimțirea administrației să devină norma, ci să luptăm pentru transparență și corectitudine în gestionarea bunurilor publice.
