Mircea Fechet anunță inițiativă pentru acces la apă potabilă.
Inițiativă fără precedent pentru apă potabilă în școlile din România
O mișcare anunțată cu fast și vorbe goale sau un pas real spre civilizație? Mircea Fechet, ministrul Mediului, s-a decis să sufle praf de pe haina birocratică a ideeilor vechi și să propună un plan despre care, probabil, trebuia să auzim cu decenii în urmă! Elevii ar trebui să aibă acces mai ușor la apă potabilă, în sfârșit, iar soluția? Instalarea de cișmele în școli și distribuirea de sticle reutilizabile cu filtru. Inovație, nu glumă!
Bani din Fondul pentru Mediu sau doar promisiuni în bugetele locale?
Ei bine, ca să nu vă entuziasmați prea tare, această măsură ar urma să fie finanțată, cică, din Fondul pentru Mediu, cu un mic „cadou” din bugetele locale. Obiectivul? Ca 80% dintre școli să beneficieze de această infrastructură până prin 2029. Da, ați citit bine. Nu în 2025, nu în 2027, ci peste patru ani de acum. Desigur, marele proiect face parte dintr-un Plan de acțiune legat de Strategia națională privind educația pentru mediu și schimbările climatice. Fiecare cuvințel care sună bine ne face să ne întrebăm cât de real e acest angajament.
„Ne propunem să îi salvăm pe copii… sau doar să ne spălăm imaginea?”
Planul este învelit frumos cu panglici mari: să le arătăm micuților cât de important este să folosim resursele eficient și să scăpăm de sticlele aduse de acasă, din cine știe ce sat îndepărtat. Problemele reale? Ghiozdanele grele și accesul inexistent la apă pentru unii. Așa cum ne-au obișnuit autoritățile, vorbele frumoase ascund, poate, un adevăr amar – și anume: rezolvăm simptomul, nu problema.
Noua utopie: „Școlile verzi”
Dacă asta nu vă face să zâmbiți ironic, Ministerul promite și dezvoltarea unei rețele pilot de „Școli Verzi”. Nu, nu e despre vopsirea clădirilor în verde. Vor fi recunoscute școlile care respectă criterii incredibil de importante precum sănătatea mediului interior (ce o mai însemna asta pe la noi?), economia circulară, performanța energetică, optimizarea consumului de apă. Frumos pe hârtie, greu de crezut în realitate!
Și pentru a adăuga un ultim pic de dramatism în poveste, ministrul afirmă solemn că elevii și profesorii care protejează mediul vor primi recunoaștere. Da, mai întâi promitem, apoi vedem cât costă să implementăm. Oare cine crede cu adevărat că acest plan va deveni realitate în termenii specificați?
Cuvinte frumoase și realități brute
Ne-am obișnuit ca inițiativele să fie întotdeauna „pentru binele nostru”, ambalate în promisiuni sublime. Dar în spatele acestor măsuri, ce se va întâmpla de fapt? Apa potabilă în școli – un drept mai mult decât necesar într-o țară cu atâtea lipsuri – devine un alt mijloc de justificare a unor bugete locale. Rămâne de văzut cât din această idee va deveni faptă și cât va rămâne doar… apă de ploaie.
