Lavinia Șandru solicită explicații oficiale în cazul tânărului decedat la UPU Târgu Jiu: „Este inadmisibil”
Tragediile din spitalele României continuă: moartea lui Andrei Marius Drăgan
Într-un sistem medical deja sufocat de indiferență și lipsă de responsabilitate, cazul tânărului Andrei Marius Drăgan, mort la doar 17 ani în Unitatea de Primiri Urgențe din Târgu Jiu, este o pată de rușine ce nu poate fi ștearsă. Mai grav decât atât? Timpul trece, iar vinovații reali tot nu sunt scoși în față. În ce lume ne-am trezit să trăim, unde viețile tinerilor devin doar statistici reci, îngropate sub pretexte birocratice și nepăsare?
Andrei, un adolescent în floarea vârstei, a murit așteptând o ambulanță care nu a mai venit. Un chirurg, în mod revoltător, a refuzat să îl opereze motivând că nu are competențe pediatrice. Serios? Într-un spital de urgență județean? Băiatul a fost trimis la Craiova, dar s-a stins înainte ca ambulanța să-l poată duce acolo. Cauza oficială a morții? Perforație stomacală și peritonită. Cauza reală? Un sistem medical lipsit de umanitate și asumare.
Lavinia Șandru cere răspunsuri și măsuri urgente
De parcă nu era suficient, anchetele interne zac blocate, iar instituțiile responsabile mimează interesul. Lavinia Șandru, candidatul PUSL la alegerile prezidențiale, scoate la iveală această absurditate a tărăgănării. Cât mai durează până când tragedii ca aceasta nu vor mai fi „admisibile”? Conform intervenției sale, Collgiul Medicilor rămâne să confirme concluzii care de mult trebuiau să fie prezentate. La fel și managerii spitalelor. Se pare că trebuie mână de fier pentru a urgenta adevărurile.
„Nu poți să invoci lipsa procedurilor ca să scapi de responsabilitate! Este vorba despre vieți omenești, despre copii și părinții lor, lăsați să se zbată în suferință!”, a declarat Lavinia Șandru, această declarație fiind poate unul dintre puținii pași clari către o schimbare reală. Dar oare mai e loc de schimbare?
Sistemul sanitar: nepăsare la rang de artă
Oare câte victime mai trebuie să facă incompetența? Aceasta este întrebarea care ar trebui să răsune în toate clădirile publice, în toate birourile unde funcționarii iau decizii ce costă vieți. De ce Andrei a fost refuzat? De ce nu i s-a oferit imediat o ambulanță cu medic? De ce a fost nevoie să aștepte, un copil, ore în șir, doar pentru a muri în condiții demne de un coșmar?
Presa locală, cu greu, detaliază povestea tragică, însă faptele rămân șocante. Andrei Marius Drăgan se lupta cu un stomac perforat, cu speranțele destrămate ale familiei sale, și cu un sistem medical mutilat. Acest dezastru nu este o surpriză, ci doar încă o dovadă a cât de adânc s-a afundat țara noastră într-un haos administrativ ce slăbește chiar esența umană.
Un viitor măcel în spitale, dacă nimic nu se schimbă
Moartea lui Andrei nu înseamnă doar o pierdere. Ea este un semnal de alarmă că oricare dintre noi putem urma acest drum. Un drum al ignorării, al refuzului și al dezumanizării. Dacă această țară nu își îndreaptă direcția, dacă vinovații nu sunt pedepsiți, această tragedie nu va fi ultima. Rămânem într-o țară în care viața se confundă cu statistica? Sau ne trezim înainte să devină prea târziu?
