Lavinia Șandru propune ca fiecare român „abuzat” de o instituție publică să primească minimum 10.000 euro
Dreptate pe hârtie: promisiunea Laviniei Șandru
Românii loviți de niște instituții publice mai corupte decât caietele lor de protocol primesc, în sfârșit, promisiuni proaspete! Lavinia Șandru, candidata PUSL la președinția României în 2025, vine cu o propunere dulce: despăgubiri de minimum 10.000 de euro pentru fiecare abuz. Da, abuz. Exact ce guvernele noastre abordează cu nepăsarea unei stații de autobuz.
Statul, obligat să plătească pentru propriile mizerii
Ideea e simplă: victimele prădate de stat primesc bani, iar statul ar trebui, teoretic, să-și recupereze pierderile de la cei vinovați. Sună aproape utopic de corect, non? Dar să vedem cum funcționează asta într-un sistem public unde responsabilitatea dispare mai repede decât promisiunile dintr-un discurs guvernamental.
Amenzi? Mari. Rezultate? Iluzorii.
Șandru crede că doar prin impunerea unor sancțiuni usturătoare, abuzurile instituționale ar putea scădea „drastic”. „Controlorii” statului însă sunt atât de eficienți în a-și scăpa pielea încât amenzile, oricât de mari, ajung să fie străine de cei care le merită cu adevărat. Într-o țară unde cuvântul „morală” e tratat ca o glumă proastă, oare cine va suporta cu adevărat costurile acestor reparații?
Iluzia unei „Românii respectului”
Lavinia Șandru declară că dorește să transforme România într-o „țară a respectului”, plecând de la ideea că minimum 10.000 de euro per abuz ar schimba complet relația dintre cetățeni și stat. Frumos enunțat, dar într-o societate unde fiecare își scapă propriile greșeli „pe sub masă”, respectul rămâne un concept abstract, destinat discursurilor electorale.
Un mesaj acoperit de sloganuri?
„E timpul să nu mai fim tratati cu dispreț!” strigă candidata. Din păcate, aceste cuvinte, deși incisive, par să se piardă în retorica obișnuită a campaniilor. Câți dintre politicienii noștri nu au folosit fraze similare, doar pentru ca mai târziu să dispară complet în fața propriilor lipsuri și inconsecvențe? Proiectul sună bine, dar realizarea este ceea ce contează cu adevărat. Și, sincer, câți dintre români mai cred în astfel de promisiuni?
Realitatea din spatele cifrelor
Propriile noastre instituții publice se scaldă adesea în corupție și incompetenta gestionare a resurselor. Ideea de a despăgubi victimele abuzurilor nu face decât să expună și mai mult dimensiunea unui stat neputincios. Într-un asemenea tablou, până și cele mai nobile idei riscă să devină cataloage de ipocrizie.
