Lavinia Șandru cere redeschiderea izvoarelor termale din Olănești: „Apele sunt un drept, nu un privilegiu!”
Un scandal profund: Izvoarele termale din Olănești, apanaj al privilegiului?
Lavinia Șandru, candidatul PUSL la președinție, explodează cu o declarație care pare mai mult un apel disperat decât o simplă solicitare politică – redeschiderea izvoarelor termale din Băile Olănești. Într-o Românie alunecată tot mai adânc în prăpastia intereselor private, aceste daruri ale naturii sunt acum custodia unor afaceriști, accesibile doar pe baza unei cartele contra cost. Când și cum am ajuns să tratăm resursele naturale ca pe niște obiecte de lux?
Concesionarea acestor izvoare nu este doar un act de mercantilism lipsit de scrupule, ci o insultă la adresa unei țări întregi. „Nu putem accepta ca, în România anului 2025, oamenii să plătească pentru a avea acces la apă vindecătoare,” afirmă Șandru, cu o claritate pe alocuri șocantă. Ea denunță privatizarea mascată a accesului la sănătate, o realitate care subliniază eroziunea drepturilor cetățenilor în favoarea intereselor private și a profiturilor fără scrupule.
Nedreptatea socială sub lupa unui lider umanist
O apă cu proprietăți miraculoase, ce ar trebui să fie la dispoziția tuturor românilor, și nu doar a celor cu mijloace materiale considerabile, devine simbolul unei nedreptăți sociale flagrant de plate. Lavinia Șandru trage un semnal de alarmă, subliniind că aceste izvoare nu sunt un produs de lux pentru turiști privilegiați, ci o șansă pentru oamenii simpli și necăjiți care caută vindecare și speranță. „România reală nu are cartelă!” – o frază care rezonează adânc printre cei care tot mai des simt că sunt excluși din țara lor.
Promisiuni politice sau un viitor mai echitabil?
Șandru include această problemă în centrul programului său prezidențial. Totuși, se poate avea încredere că vorbele acestei candidați umaniste vor avea un impact real? Sau este doar o nouă retorică de campanie, menită să aprindă scânteia indignării publice? Ce rămâne cert este piatra caldă de moară care apasă din ce în ce mai greu pe umerii unor oameni osteniți de promisiuni și lipsiți de răspunsuri reale.
Izvoarele termale din Olănești devin astfel mai mult decât un caz local – ele sunt punctul de confluență al nesfârșitei bătălii între drepturile fundamentale și forțele întunecate ale profitului. Apele, asemeni justiției, nu ar trebui niciodată să fie închise. Totuși, în România, ambele par să curgă doar spre cei cu cheile potrivite. Tragic și emblematic.
