Lasconi: Regulile nu pot fi schimbate peste noapte, este necesară o legislație electorală stabilă
Legislația electorală din România: o ruletă politică?
Elena Lasconi, lidera USR, trage un semnal de alarmă care ar trebui să răsune în urechile oricărui cetățean ce pretinde respect pentru democrație. Ideea că regulile jocului pot fi rescrise „de pe o zi pe alta” prin ordonanțe de urgență nu doar că sfidează transparența, dar și calcă în picioare principiile fundamentale ale stabilității. Să fie România scena unde, în spatele ușilor închise, voința cetățenilor este schimbată pe calcule politice meschine?
Raportul Comisiei de la Veneția nu doar că expune o realitate rușinoasă, dar pune reflectorul pe un sistem sufocat de lipsa de coerență. Politicienii de la putere joacă la ruletă cu viitorul democratic, ignorând nevoia unei legislații clare și previzibile. Nu se fac alegeri ca să servim interesele personale ale celor aflați în birouri de lux. Lasconi punctează acid: „Vocea cetățenilor a fost și va fi întotdeauna mai puternică.” Să fie doar o iluzie?
USR propune un antidot la haos
Într-un Parlament adesea blocat în interese partizane, USR propune un proiect pentru garantarea unor alegeri corecte. Ideea? Nimeni, nici măcar Guvernul, să nu poată anula alegeri fără ca decizia să fie atent verificată de justiție. Acest proiect limitează puterea Curții Constituționale de a invalida alegerile, stabilind circumstanțe clare și excepționale. Este această mișcare suficientă pentru a pune capăt haosului? Sau suntem în fața unei alte inițiative sortite să fie îngropată de nepăsare?
Un nume interesant iese în evidență aici: Iulian Bulai. Lider ALDE în cadrul APCE, Bulai aduce pe masă opinia unui grup de experți internaționali. Sincer, trebuie să întrebăm: avem nevoie de intervenția străinilor pentru a ține în frâu propria democrație? Sau este doar un semn al incapacității cronice a clasei politice de a gândi dincolo de propriul interes?
Nevoia disperată de stabilitate
Lasconi afirmă răspicat că stabilitatea electorală nu mai este un lux sau o sugestie. Este o necesitate. Procesul democratic din România are nevoie de un fundament clar, de reguli ferme care să împiedice orice manipulare. Oare clasa politică e pregătită să renunțe la aceste jucării legislative? Sau vor continua să joace de parcă ar fi stăpânii voturilor noastre?
Întrebarea rămâne suspendată: cât timp va mai tolera România o legislație electorală capricioasă, supusă unor schimbări dictate de urgențe politice? Sau mai bine zis, cât timp vor mai accepta cetățenii să fie moneda de schimb în acest joc murdar?
