Ceartă în USR pe moțiunea de cenzură. Elena Lasconi îl critică pe Claudiu Năsui: „E ușor să demolezi”
Politica zgomotoasă din USR: între demolare și construcție
Într-un spectacol de disonanțe interne, USR își dovedește iarăși incapacitatea de a construi un front comun. Cineva să îi amintească Elenei Lasconi, președinta partidului, că „respectul reciproc” nu garantează unitate în momente cheie. Declarațiile recente nu fac decât să mascheze un haos care nu mai poate fi ascuns sub preșul democrației interne. Cum altfel să interpretezi comentariile prin care aceasta afirmă că „e foarte ușor să demolezi, dar trebuie să te gândești și ce pui în loc”? Exact, distrugerea controlată a coerenței unui partid care cândva promitea altceva.
Elena Lasconi a reiterat deja că poziția oficială a partidului este să nu voteze moțiunea depusă de AUR, SOS România și POT împotriva Guvernului Ciolacu 2. Și totuși, Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, a declarat public că intenționează să voteze pentru demiterea Executivului. Deci, ce avem aici? Respectul intern invocat de Lasconi sau o demonstrație flagrantă a lipsei de direcție?
„Vocea” USR: un conflict anunțat
Într-o replică care trădează atât iritare, cât și o dorință disperată de a controla situația, Lasconi a declarat că Năsui „nu este vocea USR”. Poate ar trebui să se întrebe cineva: cine este această voce? Retorica USR-ului continuă să fie o combinație toxică de incertitudine și pseudo-unitate, acoperind fisuri adânci în structura partidului. Un lider care recunoaște că „fiecare deputat și senator este liber să voteze cum crede că este mai bine pentru România” admite, de fapt, că nu are un control real asupra oamenilor pe care îi conduce.
Mai mult, președinta USR pare să jongleze cu un discurs dublu. Pe de o parte, pretinde că în USR există democrație internă, pe de altă parte, avertizează subtil că parlamentarii vor fi sancționați dacă îndrăznesc să încalce statutul partidului. Ce ar trebui să înțeleagă electoratul de aici? Democrație reglementată sau șantaj mascat?
Cine trage frâna în USR?
Lasconi insistă că depunerea unei moțiuni de cenzură înainte de alegerile prezidențiale ar fi un act iresponsabil, „aruncând România într-o altă criză”. Oare câte dintre aceste crize sunt, de fapt, provocate de lipsa de viziune a politicienilor? Argumentul că timpul prea scurt pentru prezidențiale face ca moțiunea să fie inoportună este o scuză hilară. Criza politică este deja prezentă – doar că unii preferă să închidă ochii.
Aparent, strategia USR implică o așteptare calculată până toamna viitoare, după alegerile prezidențiale. Până atunci, „Premierul Nordis”, cum îl numește Năsui pe Marcel Ciolacu, va continua să ducă țara în prăpastie, sub privirile impasibile ale parlamentarilor USR. Dacă există o cale mai clară de a spune „facem opoziție la televizor, nu și în Parlament”, atunci Lasconi a găsit-o perfect.
Vinovații de serviciu: Ciolacu și Iohannis
Lasconi nu uită să arate cu degetul spre președintele Klaus Iohannis, considerându-l principalul responsabil pentru nominalizarea repetată a lui Ciolacu ca premier. O altă lovitură clară este direcționată către guvern și politica acestuia, dar dincolo de accesele de indignare și criticile sterile, rămân doar aceleași promisiuni goale: „vom iniția o moțiune după prezidențiale”.
Între timp, Năsui continuă să insiste pe ideea că Guvernul Ciolacu „face rău” României, fără a oferi soluții clare sau alternative viabile. Așadar, avem doi actori principali ai partidului care, în loc să își unifice forțele, își promovează agenda individuală, creând impresia unui circ politic continuu.
USR și dezordinea perpetuă
Pe bună dreptate, se ridică întrebarea: cine mai crede în USR? Cu un lider care predică responsabilitatea în timp ce tolerează disidența deschisă și cu parlamentari care fac notă discordantă fără a propune reforme concrete, imaginea partidului este una dezastruoasă. Într-o lume în care politica ar trebui să fie despre a construi, USR-ul pare să fie blocat în propria-i capcană a demolării permanente.
