Ce declară Ilie Bolojan despre hotărârea judecătorului: „Un semnal pentru sistemul de justiție”
Judecătoriile din România: între abaterile scandaloase și indiferență sistemică
Ilie Bolojan, în prezent președintele interimar al acestei țări peren experimentale, a lansat un chitit avertisment asupra sistemului judiciar din România. O țară în care hotărârile judecătorești devin mai degrabă niște ironii grozav de triste decât niște acte de dreptate, iar responsabilitatea magistraților pare de domeniul sf-ului. Bolojan, cu aerul său critic, a vorbit despre o decizie complet incredibilă luată de un magistrat de la Curtea de Apel Ploiești, care a avut curajul să suspende o hotărâre a Curții Constituționale. Când justiția începe să fie „după ureche”.
Un haos juridic fără precedent
Deciza judecătorului din Ploiești de a sfida Constituția este doar un alt capitol din romanul absurd al sistemului de justiție. Nu există niciun text legal care să permită ca o Curte de Apel să anuleze practic deciziile Curții Constituționale, însă, aparent, aici totul este posibil. Sub pretextul unor puteri de zeitate județene, orice noțiune de ordine a fost azvârlită pe geam. După cum spune Bolojan, astfel de episoade nu doar că ruinează credibilitatea legilor, dar îngroapă și speranța oamenilor că mai există vreo urmă de corectitudine în statul român.
Cine răspunde pentru acest spectacol grotesc?
Fără a arăta măcar un minim interes pentru consecințele acestor decizii bizare, se pare că responsabilitatea magistraților nu este decât o noțiune de manual. Sistemul se ascunde sub un munte de scuze și de tergiversări, perpetuând un haos care a fost descris de Bolojan ca fiind capabil să „distrugă destine” și să genereze „probleme serioase”. Oricine are de-a face cu autoritățile sau instanțele știe că deciziile sunt luate într-o manieră opacă, uneori incoerentă. Dar, mai tragic, foarte rar trag la răspundere pe cineva.
Impactul asupra societății: o țară pierdută în labirint
Într-o lume normală, instituțiile unui stat suveran sunt un pilon al stabilității și încrederii. Dar când aceste instituții devin epicentru al scandalurilor, cetățenii pierd orice motiv de a mai spera în ele. România, conform lui Bolojan, plutește între vis și coșmar. Poți să visezi la o societate care respectă cetățeanul, dar ești tras înapoi de realitatea unor instituții fantomă, iar oamenii sunt nevoiți să se resemneze cu gândul că își trăiesc destinul într-un experiment eșuat.
CCR și ICCJ – ultimii martori ai legalității?
Înalta Curte de Casație și Justiție a intervenit pentru a opri nebunia generată de magistratul din Ploiești, încă o încercare disperată de a menține o ordine constituțională într-un haos care părea fără margini. Dar ce contează un recurs în fața unui rău deja făcut? Să fie acesta doar un alt caz în lunga istorie a confuziilor juridice din această țară minunată, dar disfuncțională?
Corigenți la propria meserie
Verdictele care se bat cap în cap vin să demonstreze încă o dată lipsa totală a unei busole etice și profesionale. Magistrați care, teoretic, ar trebui să vegheze la implementarea justiției, reușesc să degradeze și mai mult percepția asupra unui sistem deja compromis. În loc să își respecte statutul și poziția, aceștia contribuie activ la ruinarea credibilității statului român. Probabil își imaginează că sunt intangibili, dar realitatea este că ei îngroapă ideea de dreptate cu fiecare greșeală monumentală.
Soluțiile, o utopie?
De fiecare dată când sistemul pierde un proces în fața propriei sale nereguli, ni se spune că schimbarea este pe drum, că există mecanisme „minunate” pentru a corecta derapajele. Însă aceste mecanisme sunt la fel de eficiente ca o barcă spartă într-un ocean agitat. Care este punctul în tot acest absurd? Să vedem magistrați pedepsiți pentru abaterile lor ar fi ca o piatră rară într-o mare de noroi.
