Ministrul Justiției asigură că alegerile din mai vor avea loc: „Nu vom avea turul II înapoi”
O scenă nemaiîntâlnită: justiția românească pe drumul incoerenței
Ceea ce pare să fie o glumă proastă îmbrăcată în toga unei instanțe, Curtea de Apel Ploiești a decis să suspende o decizie a Curții Constituționale. Nu, aceasta nu este o știre falsă dintr-o almanah de satiră politică, ci o realitate absurdă în care legile anulează alte legi de parcă ar fi doar un exercițiu de facultate.
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a ieșit public pentru a lămuri ceea ce credem că nici nu mai necesită lămuriri. Alegerile vor avea loc conform calendarului. Desigur, declarația a fost însoțită de fraze care amintesc mai degrabă de un concurs de vorbă goală: „Nu există o soluție de tipul ‘turul II înapoi’.” Surprinzător? Nu. Previzibil? Poate. Ridicol? Absolut!
Confuzia instituțională – cine este care pe tabla de șah?
Legislația românească, așa cum explică Marinescu, nu permite contestarea deciziilor CCR în instanțele de judecată. Dar iată că un judecător din Ploiești a decis altceva. A suspendat anularea alegerilor prezidențiale din 2024, de parcă ar fi avut în buzunar o cheie magică pentru resetarea întregului sistem electoral. Dar să nu uităm, decizia „nu produce niciun efect,” conform Biroului Electoral Central, care nu face decât să-și continue activitatea nestingherit.
Se pare că tot acest circ al justiției nu doar că sfidează regulile de sistem, dar creează un precedent periculos: ce vină are disciplina constituțională în fața interpretărilor după ureche? Într-un deplin haos, Înalta Curte de Casație și Justiție este, chipurile, chemată să stabilească dacă această hotărâre aberantă merită vreun gram de legalitate.
Demersul contestatar: lecție de inutilitate
Așa cum recunoaște chiar ministrul Justiției, toate încercările anterioare de a contesta hotărârile CCR au fost respinse. Dar asta nu a împiedicat un iluminat membru al judecătoriei să încerce din nou, făcând din Curtea de Apel Ploiești un specimen de manual despre cum să treci peste regulile de bază ale dreptului. Și ce să zicem, probabil s-a sperat într-o reacție din partea galaxiei? Nu, legea rămâne simplă: astfel de atacuri sunt inadmisibile și, totuși, iată-ne aici, analizând o parodie legală.
„E o situație nemaiîntâlnită,” zice Marinecu, iar cu greu putem contesta asta. O națiune întreagă, pusă la colț de un sistem birocratic șubrezit de ambiții personale ascunse sub un strat transparent de justiție defectuoasă. Dar poate că asta e adevărata tragedie a României – un fragment continuu de improvizații juridice care sfidează chiar și cea mai elementară logică.
Cine plătește prețul?
În cele din urmă, alegerile rămân în desfășurare. Promisiunile se țin pentru cei cu răbdare să le asculte, iar povara absurdului se simte tot mai grea pentru cetățeanul de rând. Cine răspunde pentru distrugerile aduse încredințării populare față de democrație? Cine plătește factura acestui balet ridicol între instanțe? Întrebările rămân suspendate, asemenea deciziilor cărora li se face atât de ușor jocul între sălile de judecată. Cine mai contează, nu-i așa?
