Misterul ferestrelor zidite ale clădirilor. Motivele neașteptate din spatele lor

Misterul ferestrelor zidite: o poveste despre taxe și arhitectură

Mergând pe străzile orașelor vechi, mulți observă un detaliu arhitectural neobișnuit: ferestre care nu mai au geamuri, ci sunt complet zidite. Această practică are rădăcini istorice surprinzătoare, legate de impozitele introduse în Anglia secolului al XVII-lea.

În anul 1696, în timpul domniei regelui William al III-lea, autoritățile engleze au introdus o taxă calculată în funcție de numărul ferestrelor unei locuințe. Considerat un indicator al averii proprietarului, numărul ferestrelor devenea astfel o modalitate convenabilă de a colecta impozite. Pe măsură ce taxa a crescut, proprietarii au căutat soluții pentru a plăti mai puțin, iar una dintre cele mai simple metode a fost zidirea ferestrelor, astfel încât acestea să nu mai fie luate în calcul la stabilirea impozitului.

Taxa ferestrelor a fost eliminată în Anglia abia în anul 1851, după numeroase critici legate de efectele sale asupra condițiilor de locuire și sănătății populației.

Ferestre zidite și în România

În România, ferestrele zidite pot fi văzute la clădirile istorice, la casele vechi din centrele orașelor și la unele imobile construite în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Motivele sunt diferite față de cele din Anglia. Printre acestea se numără renovările succesive, schimbarea destinației încăperilor, consolidarea pereților, modificarea fațadelor sau transformarea unor spații de locuit în spații comerciale.

În unele cazuri, ferestrele au fost închise pentru a împiedica privirile indiscrete din clădirile învecinate sau pentru a respecta anumite reguli privind distanța dintre construcții. Astfel, ceea ce pare la prima vedere un capriciu arhitectural devine o mărturie a modului în care legislația fiscală și regulile urbanistice au modelat fața orașelor de-a lungul secolelor.