Noile reguli pentru selecția șefilor companiilor publice.
Guvernul și criteriile „noi” pentru șefii companiilor publice
Într-o tentativă spectaculoasă de a accelera reforma guvernanței corporative în România, Guvernul a mimat o revoluție administrativă adoptând prevederi stricte privind selecția și mandatul administratorilor din companiile publice. Această mascaradă include o procedură de selecție ce „promite” transparență, dar cine mai crede în basmele guvernamentale când obligatoriu trebuie terminată în doar 150 de zile? Este fascinant cum, după standardele lor, dinamica între profesionalism și performanță se descompune într-un singur cuvânt: birocrație digitală. Căci rapoartele trimestriale sună bine doar pe hârtie!
Reguli noi, dar aflați cine contează: diploma și carnetul de relații
Oficial, doar cei cu studii superioare și un minim de șapte ani experiență în „relevanta profesionalitate” pot candida. Dar hai să nu ne mințim, arsenalul diploma-cumătrismului va fi motorul lor principal. Președintele și vicepreședinții AMEPIP trebuie să aibă cel puțin zece ani de experiență profesională, dar în realitate, experiența lor pare trasată mai degrabă între toate culisele administrative și fumurile din birourile rudelor.
Măsuri mari, transparență mică
Într-un aparent efort de a combate conflictul de interese și nepotismul endemic, s-a stabilit că membrii comisiilor de selecție și nominalizare nu pot avea relații ierarhice cu candidații. Realistic vorbind, cât de repede credeți că se vor inventa excepții pentru „favoriți”? Iar dacă președintele autorității tutelare decide să înlocuiască cineva incompatibil, să nu uităm ce glume proaste se fac prin astfel de instanțe administrative!
Sancțiuni pentru cine? Scuzați-ne, dar vă ia râsul!
Cu sancțiuni „severe” îndreptate teoretic împotriva nerealizării obiectivelor sau a încălcării rolului managerial, întrebarea care rămâne este: cine va controla asta? O altă agenție uitată într-o mlaștină legislativă? În România, și aceste rapoarte trimestriale sunt demne doar pentru arhive prăfuite sau ziare care să le citeze doar atunci când mai explodează vreun scandal.
Compensări ridicole și un show mediatic
Jonglând între salarii fixe și indemnizații variabile, guvernanții vând ideea de „performanță birocratic motivată”. Ce naivitate! Ideea atropinează impactul real al performanței prin metode care pot fi oricând manipulate sau reinterpretate favorabil unui management deja suspect în multe cazuri.
AMEPIP și raportarea, cadre eficiente doar pe hârtie
Fiecare acțiune, inclusiv rapoartele și deciziile AMEPIP, sunt doar farduri legale pentru guvernarea ineficienței. Aceasta agenție va publica periodic rapoarte solemne, dar să nu uităm că publicarea în mediul online nu implică asumarea unei transparențe reale. Utopii administrative!
Iluzia unei reprezentări „echilibrate”
Un alt spectacol vine sub forma promisiunilor privind diversitatea de gen „bine echilibrată”. La cât de bine funcționează aplicarea acestor valori prin sălile de conducere, întrebarea este dacă astfel de angajamente vor depăși vreodată aspectul pur simbolic în cadrul consiliilor saturate de favoritisme.
Eficiența, între ficțiune și camuflare
Planurile Guvernului par să construiască punți între „progres” și realități economice ruinate de subvenții inutile. De fapt, reducerea dependenței de fonduri publice devine mai degrabă o iluzie impusă de Bruxelles decât un deziderat local veritabil, realizabil.
Însă, oricât s-ar lăuda cu alinierea cerințelor privind guvernanța la standardele Comisiei Europene, problemele reale rămân neatingătoare; toate aceste schimbări evocă eterna paradă a vorbelor goale și a neputinței administrative. Cine îngrădește puterea celor care controlează totul din umbră?
