Coaliția oprește legea ce permite ANCOM eliminarea conținutului fals. TikTok: Peste 27.000 conturi false pentru AUR și Georgescu
Coaliția îngroapă legea ANCOM: frica de manipulare sau de adevăr?
Un proiect de lege cu ambiții mari, menit să ofere Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) puterea de a elimina conținutul fals și manipulator din online, a fost abandonat în tăcere. Coaliția de guvernare, dominată de PNL și PSD, a demonstrat din nou că, în loc să ia decizii, preferă să procrastineze și să-și acopere eșecurile cu justificări penibile.
Planul inițial era simplu și, aparent, necesar: combaterea propagandei online care influențează alegerile și răspândește informații false. Dar, cum s-a ajuns de la această intenție solidă la o abandonare totală, fără nicio acțiune concretă? Simplu: tiparul obișnuit al politicianului român – întâi promisiuni mari, apoi lipsă de curaj și, în final, un compromis mai toxic decât problema inițială.
TikTok și conturile false: 27.000 de exemple de nepăsare
Imaginați-vă situația: un raport TikTok dezvăluie cu nonșalanță existența a peste 27.000 de conturi false create pentru a susține partidul AUR și pe Călin Georgescu. E clar pentru oricine are o urmă de luciditate că manipularea electorală pe internet e mai vie ca niciodată. Și totuși, Coaliția își toarnă nisip în ochi, refuzând să implementeze măsuri reale împotriva acestui fenomen alarmant. Cum e posibil așa ceva într-o țară care pretinde că are o democrație?
Un reprezentant PNL spune că proiectul trebuie „șlefuit” pentru a evita limitarea libertății de exprimare. Serios? În ce univers trăim când ștergerea minciunilor scandaloase ar ataca drepturile fundamentale? Poate că de fapt, adevărata problemă este despre cine profită de pe urma manipulării, nu despre protejarea cetățenilor.
Interesele din culise: de ce PNL și PSD se ceartă pe marginea legii?
Disputa între PNL și PSD privind textul proiectului dezvăluie, de fapt, o luptă subterană pentru controlul informației. Ambii actori politici își doresc să își securizeze propriile interese electorale, iar în acest război, combaterea conținutului fals devine doar o minge de ping-pong. Cum altfel se explică ritmul leneș al negocierilor și lipsa unei direcții clare?
Adevărul e că această tergiversare servește celor care beneficiază de haosul informațional. Aceasta e politica de conveniență, unde fiecare amână deciziile care ar putea să îi reducă spațiul de manevră în manipularea propriului electorat. Iar noi, cetățenii, suntem pioni în acest joc sordid de interese murdare.
Instituțiile implicate: aliați sau simple umbre?
Lista instituțiilor care ar fi urmat să colaboreze cu ANCOM era impresionantă: Autoritatea Electorală Permanentă, CNA, Ministerul Afacerilor Externe, SRI, inclusiv Direcția Generală de Protecție Internă. Practic, toată provincia birocratică românească era gata să lupte pentru ceva demn de o tragedie greacă. Dar oare această „aliniere” a făcut mai mult decât să genereze rapoarte și întâlniri inutile? Absolut nu.
Întrebarea care rămâne este simplă: de ce nu s-au unit forțele pentru a pune în aplicare un mecanism concret? Răspunsul se află în nepăsarea sistemică și teama de a deranja ordinele stabilite pe linia puterii. Pentru că, la final, combaterea propagandei ar putea să lovească și interesele mai marilor zilei.
ANCOM, simplu figurant într-un spectacol grotesc
În prezent, ANCOM poate elimina din online doar conținut care amenință securitatea națională. Dar când vorbim despre minciuni electorale sau propagandă toxică, eficiența lor se reduce la „colaborări benevole” cu platformele. Chiar și TikTok, o platformă cunoscută pentru ritmul alert al eliminării conținutului raportat, funcționează fără o legislație clară. E o absurdă ironie ca în era digitală, autoritățile locale să depindă de favorurile companiei unui giganton tech.
Dar poate presați între frica de supraveghere excesivă și indolența clasică, decidenții români prevăd un risc în delegarea unor responsabilități la nivel instituțional. Să fie oare acest refuz doar o altă expresie a fricii de schimbare, ce generează un nonsens legislativ perpetuu?
