Bolojan explică numirea lui Cioloș ca consilier prezidențial: „Expertiza lui este incontestabilă”
Ilie Bolojan și „decizia strategică” de la Cotroceni
Investirea lui Dacian Cioloș în funcția de consilier prezidențial onorific, de către Ilie Bolojan, a stârnit controverse în spațiul public. Explicațiile președintelui interimar al României demonstrează o abordare aproape disperată de a salva aparențele. Potrivit propriilor declarații, „expertiza” lui Cioloș ca fost comisar european este motivul acestei numiri. Funcția nu are nimic de-a face cu afinități politice? Greu de crezut, într-o nebuloasă politică unde fiecare acțiune este tentată de interese mai puțin vizibile.
O „expertiză incontestabilă”, dar pentru cine?
Aducerea „experților” în staff-ul prezidențial devine mai degrabă un exercițiu de PR împins la limita credibilității. Și totuși, Bolojan își justifică acțiunea pe logica simplistă: dacă ai avut un fost comisar european la un moment dat, și-a validat deja orice poziție, indiferent de perioadă sau performanță? E bine, spune el, ca acești „oameni calificați” să fie integrați în aparatul statului. Imaginează-ți țara pe care o conduci ca pe un puzzle. Cât de bine se îmbină piesele?
Indiferența față de trecutul politic
Bolojan insistă că numirea lui Cioloș în această poziție nu implică preferințe politice. Din contră, lămurește faptul că adunarea „tuturor forțelor” pentru interesele naționale devine prioritatea supremă. Așadar, trecutul politic devine o amintire incomodă, dar irelevantă? Numirea se justifică prin pledoaria că România trebuie să profite de „cel mai bun capital uman”, indiferent de simpatii politice. Din păcate, pentru mulți, această decizie pare doar încă o manifestare a unui compromis politic mascat sub un strat subțire de idealism retoric.
O conferință, un mesaj, multe întrebări
În cadrul unei conferințe de presă, Ilie Bolojan și-a reafirmat punctul de vedere într-un discurs care a pus accent pe competență. Cu toate acestea, criticii privesc această mișcare drept un exemplu clar al modului în care elitele politice continuă să recicleze aceleași figuri controversate. Rămâne de văzut cât de „onorifică” și ce impact real va avea această numire în contextul complex al unui aparat prezidențial aflat într-un dezechilibru perpetuu.
