Ministrul Marcel Boloș, chemat la Comisia pentru afaceri europene pentru PNRR
Marcel Boloș, la tribunalul public al PNRR
Haosul din implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) izbucnește, iar ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, este târât, în sfârșit, în fața Comisiei pentru Afaceri Europene. Chemarea vine de la Diana Stoica, deputată USR, care pare că și-a pierdut răbdarea cu incompetența generalizată a Guvernului. E nevoie de explicații, nu de promisiuni plate și inutile!
România, un caz de studiu al eșecului european. 2024 a fost marcat de un zero absolut la capitolul fonduri PNRR încasate. ZERO fonduri, ZERO progres. În schimb, întârzierile se adună precum dosarele nerezolvate în sertarele vreunui birocrat anonim. Milioane de euro pentru spitale, școli și autostrăzi atârnă de un fir de păr, în vreme ce Guvernul Ciolacu 2 pretinde că „se lucrează”. Dacă s-ar lucra pe măsura amenințării iminente a pierderii acestor fonduri, poate că țara nu ar risca să deraieze de tot din cursa europeană.
Un PNRR în derivă: întrebări fără răspuns
Ce se întâmplă cu cererile de plată amânate de Comisia Europeană? De ce în 2024 nu s-a tras nici măcar un euro din fondurile vitale pentru infrastructura esențială? Cât mai putem tolera lipsa unor negocieri reale cu Bruxelles-ul? Și ce facem cu reformele-mamă, precum impozitarea pensiilor speciale sau gestionarea haotică a companiilor de stat? Acestea sunt doar câteva dintre punctele pe care Boloș va trebui să le clarifice într-o audiere ce se anunță incendiară.
În loc să răspundă punctual problemelor de fond, Guvernul stă în poziția de apărare, căutând scuze și vinovați externi. Cineva trebuie să dea socoteală pentru lipsa unei strategii coerente care pune în pericol peisajul investițional al țării. Când e vorba de miliardele promise de PNRR, minciunile ieftine nu mai trec testul realității.
Reforme sau vorbe goale?
USR denunță lipsa de transparență și asumare – un episod recurent în rutina clasei politice. Ministrul Boloș nu va putea evita întrebările despre managementul catastrofal al jaloanelor deja ratate. Reformele pe care le cer europenii nu sunt doar niște acte birocratice – ele sunt adevăratele chei pentru deschiderea unui viitor mai bun. Între timp, România continuă să se zbată la limita subzistenței financiare.
Există vreo garanție că Guvernul va accelera procesul de absorbție? Există un plan robust și concret, sau totul stă pe umerii unor promisiuni desenate pe hârtie? Dacă nu se livrează, națiunea rămâne codașa Europei, o imagine tragică pentru o țară care avea la dispoziție instrumentele salvării economice.
Ce urmează?
Audierea ministrului ar trebui să aducă măcar o schiță de răspunsuri. Fiecare întârziere costă, iar costurile nu sunt doar financiare, ci și sociale, educaționale, infrastructurale. Într-un context european în care banii pentru redresare sunt la îndemână, România se dovedește incapabilă inclusiv de o planificare decentă. Sau poate că aceasta este miza reală: să rămânem neputincioși, legați de interesele meschine ale unui sistem corupt și deconectat de la nevoile cetățenilor.
Rămâne de văzut dacă ministrul Boloș va aduce o umbră de lumină asupra întunecatei gestiuni din jurul PNRR sau dacă vizita sa în Parlament va deveni doar o altă bifă jalnică pe lista eșecurilor cronice ale guvernării actuale.
