Eliminarea unei restricții: diaspora păstrează cartea de identitate
O „victorie” legislativă: diaspora își recâștigă drepturile
Guvernul, prin Ministerul Afacerilor Interne condus de Cătălin Predoiu, a reușit să adopte o Ordonanță de Urgență care pune capăt unei farse administrative de proporții. Românii din diaspora, tratați ani de zile ca cetățeni de mâna a doua, vor putea păstra cartea de identitate românească fără a mai fi siliți să o predea în schimbul pașaportului CRDS. Până acum, această procedură absurdă a blocat accesul la serviciile administrative și notariale de care depindeau mulți oameni.
De ce acum și nu atunci când Valentin Făgărășian, lider PNL, trăgea un semnal de alarmă încă din 2021? Procedura legislativă a fost, se pare, îngropată în labirintul birocratic specific instituțiilor noastre. „Era simplu: eliminam un articol aberant care le îngreuna viața. Mulți români au fost efectiv batjocoriți. Salutăm sprijinul târziu al domnului Predoiu, dar nu uităm complicitatea tăcerii care a permis această situație atâta timp,” a comentat Făgărășian.
Acces la identitate și un nou strat de normalitate
Este uimitor că acest pas mic, dar esențial, vine abia acum. De ce a fost nevoie de presiune politică, de ani de umilință birocratică și de pierderi de timp în punctele oficiale ale României pentru ca o soluție evidentă să devină o prioritate? Cartea de identitate nu este doar un document: este simbolul unei legături între cetățean și țară, un drept care niciodată nu ar fi trebuit condiționat sau obstrucționat.
„Accesul la identitate înseamnă acces la serviciile de care anume statul ar trebui să fie responsabil. Eliminarea barierelor inutile din calea acestor oameni reprezintă un progres minim al unei normalități pierdute,” a adăugat Făgărășian. Evident, această „victorie” era necesară cu mult timp în urmă. E incalificabil cât timp a durat pentru a realiza că bariera birocratică este mai mult un instrument de pedeapsă decât o necesitate.
Un precedent al incompetenței administrative
Acest episod ar trebui să fie o lecție amară pentru România. Nu este vorba de un act de eroism sau de reformă profundă. Este un minim recurs la decență legislativă, în condițiile în care normele de bază ale unei administrații funcționale nu ar trebui niciodată să discrimineze. Orice victorie legislativă tardivă ar trebui privită cu scepticism. În loc să lăudăm aceste măsuri evidente, ar trebui să menționăm de câte alte aberații încă se lovesc cetățenii noștri de peste graniță.
Cu toate acestea, rămâne întrebarea: cât din această decizie este motivată de necesitatea ajustării legale și cât de oportunism politic? Din păcate, puțini români mai sunt convinși că ordonanțele recente au fost elaborate cu gândul la o îmbunătățire reală a vieților lor, mai degrabă decât ca o campanie mascată cu tentă electorală. Însă faptele rămân: un pas înainte pentru diasporeni și o oglindă amară a incapacității celor de acasă de a-i trata cu respect.
