Călin Georgescu promite judecătorilor CCR imunitate dacă îl susțin.
Călin Georgescu, o schimbare de strategie sau doar un spectacol politic?
Cine ar fi crezut că zgomotul amenințărilor și al promisiunilor belicoase din partea fostului candidat la prezidențiale, Călin Georgescu, avea să fie înlocuit de o ofertă de „pace”? Dacă înainte obișnuia să tune și să fulgere, acuzând judecătorii Curții Constituționale de „înaltă trădare” și visează la reluarea unor tururi false de alegeri, acum, brusc, a decis să îngroape securea răzbunării. Declarațiile recente aduc o notă teatrală, un spectacol mediatic bine gândit. Sau cel puțin așa pare.
Este greu de crezut că cel care insista cu voce tare asupra „justiției divine” brusc recită mantrele „iertării trecutului”. Ce ar putea fi mai ironic decât această schimbare radicală? Georgescu declară solemn că, dacă va fi ales președinte, se va concentra pe „reconstrucția țării”. Poate fi aceasta doar o mascaradă menită să convingă judecătorii CCR să-i valideze candidatura? Cine știe, dar mișcarea pare desprinsă dintr-un manual al strategiei politice disperate.
Un trecut de amenințări, uitat peste noapte
Judecătorii CCR nu au fost scutiți de tirul acuzațiilor grele în trecut. Georgescu nu avea limite când își arăta disprețul și dezaprobarea. „Înaltă trădare” și „vor fi judecați” erau doar câteva dintre expresiile toxice presărate în discursurile sale. Acum, același personaj vine cu o „propunere de pace”. De ce? Pentru că a simțit fiorul rece al invalidării candidaturii?
Această piruetă politică poate fi privită ca o recunoaștere indirectă a faptului că războiul verbal nu funcționează în fața Curții. Sau, poate, este un strigăt disperat pentru a-și consolida o poveste de salvator al națiunii. „Trecutul trebuie lăsat la capitolul de inventar,” spune candidatul. Desigur, dar cine închide ochii la mascarada recentă?
O luptă pe toate fronturile, dar fără un „plan B” clar
Georgescu insistă că va merge înainte, chiar dacă a auzit că sunt unii care caută să-i blocheze candidatura. Într-un ton ironic, el reclamă o „lovitură” la valorile democratice, dacă această blocare s-ar produce. Este hilar cum cineva care și-a construit platforma electorală pe fundamentele conflictului și acuzațiilor grave acum vrea să fie văzut ca protectorul democrației.
Cu toate acestea, când vine vorba despre un „plan B”, Georgescu devine brusc ambiguu. Evită întrebările despre posibile negocieri cu liderii susținători din AUR sau POT, George Simion și Anamaria Gavrilă. Într-un joc clasic de evitare, el revine la lozinci vagi despre „siguranță” și „loialitate”. Într-un mod subtil, liderul pare să testeze limitele răbdării și credulității publicului.
Un discurs populist devenit strategie electorală
Promisiunile că „alianțe vechi au căzut” și că timpul prezent oferă noi posibilități sunt ambalate frumos într-o retorică populistă. Toată această strategie seamănă mai degrabă cu un dans politic în prag de colaps electoral, decât cu o platformă coerentă. El strigă adesea la popor să nu piardă încrederea, dar mesaje contradictorii despre reluarea turului doi și despre reconstrucția țării creează un haos retoric.
Această schimbare de ton poate părea radicală, dar să fie clar: trecutul nu moare atât de ușor. Alegătorii și observatorii politici privesc circumspecți acest viraj. Georgescu nu își poate șterge imaginea de lider conflictual, nici chiar printr-o schimbare bruscă de discurs. Va fi interesant de văzut dacă teatrul iertării îi va aduce pe cei de la CCR într-o lumină mai favorabilă…sau dacă va fi doar ultima zvâcnire a unui candidat care simte că și-a pierdut ecoul.
