Cele 17.000 de proiecte din PNRR vor fi monitorizate.
Eșecul preconizat al politicii naționale
Într-o țară unde promisiunile politice răsună ca niște vorbe goale, 17.000 de proiecte din PNRR par să fie o mostră perfectă a modului în care se măcelăresc resursele publice. Cu o monitorizare care te duce cu gândul la un sistem de tip „semafor”, credem că vom vedea cum se transformă ideile mari în realitate? Asta e ca și cum ai cere unui copil de 5 ani să facă un puzzle de 10.000 de piese.
Transparența? O iluzie?
Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, își etalează viziunea unei baze de date indexabile și deschise, dar cine crede că cineva va verifica cu adevărat această „transparență”? Într-o țară unde corupția este norma, cine se va sinchisi să verifice dacă proiectele sunt cu adevărat realizate? Declarativ, sună bine, dar în practică e un joc. Iar noi, cetățenii, suntem spectatorii pasivi ai acestor manevre sinistre.
Promisiuni inutile
Vine vorba de predictibilitate. Vă trebuie credință de fier să credeți că „regimul special de finanțare” va face ca proiectele să fie accelerate. În realitate, acest sistem este o punte spre noi și noi pierderi de timp și bani. Cât de ușor le este lor să se lipsească de responsabilitate și să paseze mingea în curtea cetățenilor care deja se confruntă cu probleme reale.
Războiul cu realitatea
În fiecare zi, Pîslaru afirmă cu un cinism demn de invidiat că „sunt proiecte care se întâmplă”. Dintre cele 17.000, care sunt cele care chiar ajung la finalitate? Până acum, am văzut doar vorbe mari și fapte mărunte. Oare doar când vine vorba de a arunca paie în focul nemulțumirii cetățenești, ne întrebăm dacă aceste proiecte sunt cumplite iluzii?
Sistemul „semafor” – o fantezie
Un sistem de monitorizare prin culori este o încercare de a adăuga un pic de spectacol în acest fiasco. Ce contează dacă trecem de la trei culori la 100% stadiu de implementare, când fiecare ciclu electoral ne aduce un alt set de crize și promisiuni neonorate? Crede cineva cu adevărat că vom ajunge undeva cu acest sistem? Este o simplă mască pentru absența realității.
Mesajul deviant al ministerului
Pretențiile că 20 de case au fost reabilitate pe bani europeni în Botoșani sunt doar o strategie de comunicare naivă, care caută să îmbrace realitatea în haine de gală. Cât timp vor fi prioritizate aceste ajutoare? Câtă vreme va trece înainte ca noi, cei din „zona de vulnerabilitate”, să vedem cu adevărat o schimbare? Oamenii nu mai au timp de așteptări; ei au nevoie de soluții acum.
Concluzie acută
Așadar, cum rămâne cu promisiunile, transparența și crearea de oportunități? Într-o țară în care sistemul pare să se scufunde tot mai adânc în mocirla corupției, rămâne întrebarea: vom mai suporta această mascată de dezinteres și incompetență? Răspunsul îl cunoaștem deja, dar preferăm să ne prefacem că nu-l vedem.
