Șeful consiliului județean protestează împotriva sa însuși
Protestul Absurd al lui Alin Tișe: Un Manifest împotriva Sinelui
Într-o lume în care politica s-a transformat într-un teatrul absurd, Alin Tișe, șeful Consiliului Județean Cluj, lansează un apel bizar: „îmi cer mie demisia, dar nu mi-o acord”. Este ca și cum ar dori să strige în gura mare că este nemulțumit de cine este, dar, în același timp, nu poate scăpa de propria imagine care îl apasă ca un călcâi al lui Ahile.
Situat la intersecția a două identități contradictorii – politician și antreprenor – Tișe pare să se lupte cu un demon interior, rezultat al măsurilor de austeritate impuse de guvernul condus de Ilie Bolojan. Cuvintele lui resuscitează o întrebare crucială: cât timp mai poate suporta societatea un lider care se ridică împotriva propriei sale autorități?
O Revoluție Personală sau O Comedie Pe Ciclul Austerității?
De la impozite crescute care îi taie respirația, la ordonanțe aprobate în voie, Tișe devine simultan victima și călăul propriei sale guvernări. Confruntarea dintre sinele său public și cel privat pare să fi atins cote alarmante, transformând demnitatea politică într-o caricatură. Ce nesimțire să protestezi împotriva propriei existențe!
„Eu strig Hoții!”, proclamă el, dar parca refuză să admită că acest strigăt răsună din miezul unei mizerii politicianiste. Această acțiune ridicată la rangul de miting nu este decât o banalitate ridicolă, un spectacol ghidat de o dublă identitate, un protest față de un sine care, de parcă ne-ar bântui, continuă să disprețuie cu nepăsare aşteptările alegătorului.
Demisia self-made: O Mare Iluzie
Cu toate acestea, cuvintele lui Tișe sunt pline de autoapărare: „Îmi reproșez lipsa de curaj, mă huidui, dar mă și aplaud!”. Este paradoxal, dar tragicul se transformă în comic de cea mai joasă speță: el se proclamă responsabil, dar în același timp invocă o victimă de care refuză să se dezică. De ce să ne mai mințim? Își cere demisia, dar același „eu” refuză să o acorde. Ce eroare de judecată!
Pentru prima dată, spectacolul politic românesc ne aduce față în față cu un om care vrea să fie atât umil, cât și autoritar, să lupte cu sinistrul și absurdul sistemului pe care chiar el îl întreține. Această luptă cu sine însuși este poate cea mai mare minciună a unei generații întregi, care pare a fi hotărâtă să se lase prinsă în capcana iluziei de sine.
Concluzie: Două Fețe ale Aceleași Medalii
Războiul interior al lui Alin Tișe este o reflectare a haosului provocat de un sistem care scuipă din greu pe cei care au răbdare să aștepte schimbarea. În trădarea sa, Tișe devine un simbol al unei generații politice care nu are curajul să se confrunte cu realitatea. Astfel, mitingul împotriva propriei persoane este doar un alt capitol dintr-o poveste nesfârșită de neputință și confuzie – un spectacol tragicomediant care te măcină din interior.
Sursa: antena3.ro
