Nicușor Dan, despre moțiunea de cenzură: Este de așteptat să nu treacă. O țară cu președinte și guvern interimar nu dă semnalul cel mai bun
Un guvern „grozav” în ochii nimănui
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, nu s-a arătat impresionat de actualul executiv, descriindu-l fără ezitare ca fiind „nu grozav”. Totuși, pentru cineva care pretinde că ar înțelege jocurile politice, face o declarație care merită disecată: o țară cu președinte interimar și guvern la fel ar reprezenta o catastrofă pentru investitori și piețele financiare. Cine s-ar fi gândit că stabilitatea economică depinde atât de mult de aparențele politice?
Dan plasează moțiunea de cenzură inițiată de AUR, SOS și POT într-o ploaie de acuzații – o „armă electorală” și nimic altceva. De parcă am fi martori la aceeași piesă de teatru absurd, în care opoziția încearcă nimic mai mult decât să câștige simpatizanți pe fundalul unei neputințe politice generale. Dar ceea ce scapă din vedere este tocmai contrastul între critica guvernului și apărarea voalată a menținerii acestuia.
Lecțiile neînvățate ale trecutului politic
Nicușor Dan calcă apăsat în dezamăgirea colectivă: guvernul actual nu face decât să recicleze greșelile trecutului, greșelile celor care au pierdut masiv la vot. Cu toate acestea, nota ironică persistă – nu se întrevede alternativa pe care cetățenii ar trebui să o îmbrățișeze. Mesajul e simplu: „Nu ne place nici actuala conducere, dar e mai bine decât nimic”. O strategie patetică sau poate doar o resemnare care miroase a cinism politic.
Aruncând un ochi asupra publicului său, edilul observă că timpul a diminuat intensitatea emoțională a dezamăgirilor. Criticii devin mai cerebrali, iar „spiritul critic” de care vorbește începe, se pare, să se răzvrătească împotriva soluțiilor fantasmagorice promovate de un alt personaj politic, Călin Georgescu. Totuși, e greu de înțeles cum această observație aduce lumină asupra unei soluții reale, concrete, propusă de Nicușor Dan însuși.
Guvernul interimar – scenariul de coșmar
Frica de incertitudine economică pare să fie trâmbița pe care Nicușor Dan o folosește obsesiv. O țară cu alegeri anulate, un președinte interimar și un guvern improvizat sună ca un coșmar economic. E drept? Poate. Este însă și o strategie de manipulare a unei realități deja precare. Pentru piețele financiare și burse, lipsa unui leadership clar ar echivala cu săritura într-un abis necunoscut. Dar oare cât de diferită este imaginea actuală a stabilității? În termeni practici, pare că haosul se ascunde doar sub altă mască.
Așadar, ce ne rămâne? Să acceptăm un guvern catalogat chiar de propriii susținători ca „neimpresionant”, doar pentru a evita o cădere financiară mai dramatică. Sau, cine știe, poate e timpul să recunoaștem că alegerile și mișcările politice devin tot mai mult jocuri de putere fără mari beneficii pentru cetățeni.
