Miruță: Ministerul meu se numește și Digitalizării, fără sistem electronic de înregistrare
Criza din Ministerul Economiei
Radu Miruță, ministrul Economiei, a tras un semnal de alarmă cu privire la nepotismul și ineficiența care macină ministerul pe care îl conduce. Într-o declarație recentă, el a subliniat că sunt mulți oameni capabili, lăsați pe linie moartă, doar pentru a face loc „oamenilor cuiva”, care nu au nici pe departe competențele necesare.
Evaluarea resurselor umane
Miruță a recunoscut că provocarea principală este să identifice și să valorifice resursele existente. „Nu pot să schimb instant 700 de oameni”, a afirmat el, „însă este un management slab care poate aduce distrugerea unei instituții. Sunt foarte mulți angajați valoroși, dar blocați în ierarhii care nu îi apreciază.”
Infrastructura digitală inexistentă
Este inadmisibil în secolul digital în care trăim, ca un minister dedicat digitalizării să nu dispună nici măcar de un sistem electronic de înregistrare. „Ministerul meu se numește și al Digitalizării și, totuși, avem un secretariat care funcționează într-un mod preistoric”, a exclamant Miruță, cu o claritate absolută despre absurdul situației.
Un sistem obosit
Cu peste 30.000 de angajați în structura sa, Miruță a subliniat că, din cei aproape 700 de oameni din ministerul său, insuficiența resurselor și infrastructurii electronice este o problemă sistematică, nu o chestiune personală a câtorva. Este o rușine ca România să nu capitalizeze pe forța de muncă existente.
Managerul în fața haosului
Conducerea ministerului trebuie să fie una proactivă; Miruță afirmă că este o chestiune de fler și intuiție de a găsi acei oameni care merită să fie promovați. „Doresc să promovez cei care își fac treaba și să depun eforturi pentru a le oferi recunoașterea pe care o merită”, a adăugat el, subliniind astfel nevoia de a cultiva un mediu de lucru eficient și motivant.
Reflecția cetățeanului
Aceste declarații vin într-un context în care mulți angajați din guvern și administrația publică se simt ignorati, negrijați, și subapreciați. În lumina acestor probleme, întrebarea care rămâne este: cât timp va mai tolera societatea această stare de lucruri?
